Calin Hera: "Un pachet de exceptie pentru marile agentii de turism: turul celor 7 minuni ale Romaniei. Se pot face bani frumosi din asta!"

Cel mai usor lucru e sa alegi 7 minuni. Cel mai greu e insa dupa aceea. Filosofia taranului roman e simpla: faci curat in casa, pregatesti odaia din fata, cureti drumul si curtea, te imbraci frumos, pui bucate alese pe masa si-ti chemi oaspetii cu care te porti cum se cuvine.

Dar noua ne sta in fire sa complicam lucrurile. Prima noastra grija, atunci cand avem in fata un clasament, e sa-l contestam. E un risc asumat. O ierarhizare, oricum s-ar ajunge la ea, e discutabila si naste controverse. Dar necesara, pentru ca ofera niste borne la care te poti, ulterior, raporta.

Acest lucru nu e suficient. Tot asa cum problema principala nu e numaidecat daca minunile noastre se compara cu ale „lor” si nici cum sa vinzi minunile „afara”.

In primul rand, important e sa le pastrezi, sa nu-ti bati joc de ele. Incep cu asta pentru ca o stim dureros: in toate locurile unde am simtit bucuria aceea pe care numai in fata frumosului coplesitor o ai, n-am fost niciodata singuri. Nu. Pe acolo trecusera tot soiul de „Gigi din Petrila”, „Mioara te iubesc”, „Steaua e cea mai tare” plus droaia de domni si doamne care-si lepadasera cutiile de conserve, sticlele din plastic si servetelele.

In al doilea rand, o minune e o minune prin ea insasi si gata. Nu-i poate schimba acest statut nici numarul de vizitatori, nici numarul de hoteluri, nici numarul de kilometri de drum asfaltat, cu sau fara gropi si nici macar vreo supercampanie de promovare (ori lipsa ei). Dar e cel putin pacat, daca nu e vorba de-a dreptul de o vinovatie in fata comunitatilor locale si nationale trecute, prezente sau viitoare atunci cand e lasata in paragina minunea propriu-zisa si tot ceea ce e se leaga sau poate fi legat de ea.

In al treilea rand intervine problema accesului. Scepticii spun: degeaba e frumos Castelul Huniazilor daca au facut acolo, in coasta lui, un combinat siderurgic, iar fabricile de ciment il umplu de praf alb noapte de noapte. Ganditi rute, legati minunile de aeroporturi, cu autostrazi sau cu drumuri decente, construiti pornind de la ele.

In al patrulea rand: ai adus turistul, l-ai „pacalit”. Si apoi? Ce-o sa faca acela pe care fascinatia operelor lui Brancusi l-a adus la Targu-Jiu? OK, o sa se fotografieze la Masa Tacerii pe lat, la Coloana fara Sfarsit pe inalt, o sa fie duios sub poarta Sarutului. Si pe urma?

Cazati-l intr-o camera decenta dintr-un conac boieresc, dati-i mancare buna, plimbati-l calare prin imprejurimi, oferiti-i suveniruri frumoase si, in orice caz, nu-l jupuiti de viu! Ideea nu e sa-l storci de bani pe omul care ti-a trecut pragul, ideea e sa-l ajuti sa se simta bine si sa-i dai tot ceea ce ai mai bun. Nu e doar vorba de ospetie si bun-simt, e aici si un secret turistic: daca i-a placut si s-a simtit la tine ca un invitat de onoare, sigur va reveni. Iar anul urmator iti vor trebui mai multe odai pentru ca isi va aduce cu el familia si cei mai buni prieteni.

In al cincilea rand, lasati la o parte eventualele invidii locale. In jurul celor 7 minuni e o intreaga lume. Clujenii, brasovenii, locuitorii Sighisoarei nu trebuie sa se supere prea tare ca Alba-Iulia si-a propulsat Cetatea pe lista de onoare. Cei care ar urma sa o viziteze, atrasi de noul statut, vor vizita, obligatoriu, si minunile din imprejurimi.

Bineinteles, pentru ca acesti pasi sa fie urmati, e nevoie de implicare. „Schema” li se poate aplica oricaror alte 7 minuni. Important e ca lucrurile sa se miste constructiv.

Desigur, poate interveni tentatia speculatiilor politice. Culmea ar fi ca la viitoarele sedinte de partid democratii sa se laude ca au primari la trei minuni, fata de PSD la doua, respectiv PNL si Forumul Democrat German la una. Dar si asta face parte din joc, pana la urma.

Eu, unul, imi doresc sa apuc ziua in care marile agentii de turism sa ofere pachete complete pentru un traseu turistic de exceptie: turul celor 7 minuni ale Romaniei. Si sa faca si bani frumosi din asta!