Teologul Teodor Baconsky crede ca viitorul Patriarh trebuie sa poata actiona fara constrangerea unui trecut mai mult sau mai putin compromitator.

Intr-un dialog cu EVZ, teologul Teodor Baconsky, fost ambasador la Vatican, consilier prezidential si proaspat numit ambasador la Paris, se arata convins ca, doar prin alegerea unui nou Patriarh liber de constrangeri, Biserica isi poate demonstra deschiderea spre a recupera ramanerea in urma din ultimul deceniu.

EVZ: Cum vedeti starea de incertitudine din Biserica Ortodoxa, la care s-a adaugat, in ultimele zile, si secretomania de dupa moartea Patriarhului Teoctist? Teodor Baconsky: M-a frapat faptul ca Sinodul parea surprins de moartea Patriarhului. Ceea ce, de fapt, dovedeste ca inertia ultimei perioade era foarte mare.

Independent de evaluarea pe care o vom face in timp asupra patriarhatului lui Teoctist, cert este ca, in ultimul deceniu, el a manifestat o prudenta excesiva. S-a ferit sa mai impinga lucrurile intr-o noua directie, indiferent cat era de evident imperativul unei schimbari.

Recent, de exemplu, a fost o controversa legata de niste cazuri de coruptie la Facultatea de Teologie. Patriarhul nu a intervenit. Dar si in alte chestiuni in dialogul teologic international intre Biserica Ortodoxa si Biserica Catolica, in dialogul cu alte biserici din Romania si cu o noua generatie lipsita de repere catehetice.

Un deceniu de inertie

Ce probleme pune succesiunea la scaunul patriarhal? Succesiunea pune, in primul rand, problema depasirii acestui deceniu de inertie in care Biserica nu a mai stiut cum sa-si gestioneze provocarile. Ati vazut ezitarile Sinodului in chestiuni de interes general.

De pilda, trebuie sau nu sa faca Biserica politica, trebuie sa sprijine un partid sau nu, trebuie sa participe prin semnale catre credinciosi la campaniile electorale? Pur si simplu unii au spus „da”, unii „in niciun caz”, dar nu s-a ajuns la o linie sinodala.

Invatamantul teologic, pastoratia, asistenta sociala, chestiunile de bioetica, dialogul ecumenic si dialogul interconfesional intern, chestiunea raportului dintre stat si Biserica, dintre Biserica sau fortele politice, toate acestea figureaza pe o agenda publica, dar nu si-au gasit niciun fel de solutie pe care Biserica sa si-o asume in ansamblul ei si careia sa-i ramana fidela.

Toate aceste intalniri ratate se transfera automat pe agenda noului patriarh. El va trebui sa propuna solutii si va trebui, sigur, sa gestioneze si o serie de aspecte foarte delicate, cum ar fi dosarele de la CNSAS ale inaltului cler.

Intelectualitatea a fost sfidata Vedeti misiunea noului Patriarh indreptata spre dialog? Categoric, e cuvantul-cheie pe care noul Patriarh va fi obligat de stadiul actual al societatii romanesti sa si-o asume. Un dialog cu o mie de fete si cu o mie de directii. Dialogul cu lumea intelectuala, de exemplu, este intr-o mare suferinta.

Elita intelectuala, interesata de continuarea creativa a traditiei ortodoxe, a fost de foarte multe ori sfidata. Lumea intelectuala a fost onorata teoretic cu aprecieri generale, dar nu s-a creat un mecanism prin care laicatul ortodox educat sa discute problemele societatii.

Tot ce ne doare ar trebui sa fie pe masa de lucru a Bisericii. Si pentru ca Biserica e un organism ierarhic, trebuie ca din varful ei sa provina o viziune, un punct de vedere clar, si de asta avem nevoie si de un patriarh liber.

Liber de alte angajamente?  Liber de santaj. Nesantajabil. In cate situatii de criza pe durata acestei tranzitii nesfarsite in care societatea s-a chinuit, s-a rupt prin emigrare, a fost manipulata, a luat pozitie Biserica?

Toate aceste lucruri sunt de facut de acum inainte. Daca vine un Patriarh liber, cu o suprafata intelectuala suficient de vasta, cu o experienta ecumenica de substanta, cu curajul, pana la urma, de a lua taurul de coarne, in patru-cinci ani am putea asista la o recuplare profunda dintre cler si laicat.

Asa cum vedeti acum grupurile din BOR si modul in care se sustin, e posibil sa avem acum acest Patriarh nesantajabil? In afara unor probe clare, nimeni nu are dreptul sa arunce o umbra asupra unor categorii sau persoane.

Dar, desi poate sa para naiv, sper in responsabilitatea ecleziala a Sinodului care va aduce in fata Colegiului Electoral Bisericesc doua nume. Si sper ca acesti oameni sa spuna „daca il alegem pe acela dintre noi care are insusirile intelectuale si spirituale si morale necesare, dar in plus este si un om liber de astfel de legaturi cu trecutul totalitar, cu politia politica...”

Dar cu afacerile de dupa ‘90? Sigur. Daca este o persoana care sa poata intr-adevar conduce si reprezenta Biserica inauntru si in afara, poate ca si ce-om fi gresit noi se va absolvi prin faptul ca avem responsabilitatea, curajul de a numi un astfel de lider.

Eu personal nu cer curatenii de tip stalinist, procese sumare. Vremurile acelea au fost cum au fost. Ceea ce e inadmisibil este ca toxina lor sa se perpetueze si dupa 20 de ani de la prabusirea mondiala a comunismului sovietic.

Macar Intaistatatorul Bisericii trebuie sa fie cineva care sa poata gandi si actiona fara constrangerea oculta a unui trecut mai mult sau mai putin compromitator. Eu imi exprim increderea ca Dumnezeu ii va lumina pe ierarhii Bisericii in directia buna. Isi vor da seama ca nu e vorba despre o alegere intre Gigel si Costel, ci avem nevoie de o personalitate care sa poata efectiv sa puna pendula la ora exacta.

RELATIA BISERICII CU POLITICA

„Crestinismul nu-i de stanga ori de dreapta”

Ar trebui sa intervina noul patriarh pentru a stabili o relatie corecta cu politicul? Ar trebui sa intervina, pentru ca crestinismul nu-i de stanga ori de dreapta. Sub motiv ca nu intra in politica, Biserica nu trebuie sa fie indiferenta la ce se intampla in societate, iar politicienii, sub motiv ca statul e laic, nu trebuie sa dialogheze cu Biserica doar in campanie.

Crema laicatului nu e in Colegiul Electoral 

E fireasca totusi implicarea politicienilor pana la a deveni membri in Colegiul Electoral Bisericesc? Este pe deplin fireasca pentru ca de la Andrei Saguna s-a dat laicilor acest rol. Si e foarte bine, pentru ca Biserica e facuta din cler si popor, din preoti si mireni. E normal ca mirenii sa nu fie niste cifre, ci persoane responsabile care participa la viata Bisericii.

Se pastreaza totusi secretul asupra acestor liste, nu stim nici cum se ajunge in Colegiul Electoral Bisericesc. Sunt alesi ca reprezentanti ai fiecarei eparhii din Patriarhia Romana, ai fiecarei episcopii, mitropolii.

Chestiunea calitatii primeaza in principiu. Te astepti ca peste tot in foruri reprezentative sa vezi si in Colegiul Electoral Bisericesc crema laicatului ortodox. Nu e neaparat prezenta acolo, si aici iarasi se poate imbunatati ceva, dar mecanismul ca atare de atragere a laicatului este benefic.

Vedeti politicieni riscand o relatie proasta cu clerul incat sa mearga pana la capat in chestiunea deconspirarii inaltilor prelati? Nu vad vreun politician care sa fie exponentul unui maximalism etic atat de consecvent incat sa mearga pana la capat cu chestiunea asta.

Dar trebuie sa fie totusi tratata la nivel de principiu, nu de sondaje: nu conteaza daca deconspirarea preotilor e populara in sondaje. Putem imbina indulgenta cu o anumita exigenta si mergem mai departe. Important este insa sa nu mai avem un Patriarh prizonier.

Noul patriarh, daca nu va fi asa cum spuneti, nesantajabil, e posibil sa aiba un rol in valul de alegeri din 2008-2009? Daca reuseste sa destepte in pas alert mintea poporului roman, atunci va avea un rol implicit de prim ordin.

In beneficiul politicienilor sau al poporului? Sa speram ca in beneficiul majoritatii poporului roman.

DOSARELE CNSAS „Revelatiile macabre dupa instalare ar insemna o prabusire”

Cum vedeti initiativa grupului din CNSAS de a redeschide public subiectul deconspirarii preotilor? Vreau sa plec de la premisa ca membrii Colegiului sunt de buna-credinta si doar au dificultati in gestionarea acestui val enorm de dosare. Sper sa nu fie o preocupare circumstantiala legata de faptul ca e subiect mediatizabil.

E o chestiune de maxima urgenta sa se lamureasca aceste chestiuni legate de eventuala colaborare cu Securitatea a favoritilor inainte sa fie desemnat noul Patriarh? Ar fi normal si, totodata, ideal sa stim. Imaginati-va ce ar insemna o suita de revelatii mai mult sau mai putin macabre dupa numirea si instalarea noului Patriarh.

Pe plan intern ar fi o prabusire, pentru ca foarte multe sperante se leaga de noul Patriarh. Credinciosii simpli sunt foarte iertatori, dar cat ar fi ei de evoluati spiritual in sensul ca pot ierta, e o asteptare.

E nevoie de o minireforma si trebuie ca ea sa fie asumata de un patriarh puternic, liber, sustinut de noi toti pana la urma. Un Patriarh cu o capacitate de dialog nemasurata si necenzurata.

Daca am ajunge sa vorbim despre o deconspirare reala, e posibila o criza, e posibil ca un numar mare de preoti sa fie nevoiti sa faca un pas inapoi sau se va ajunge la reconciliere mai degraba? Nu cred sa fie o criza. In Biserica trebuie gasita solutia pentru restaurarea comuniunii, pentru iertare, pentru depasirea pacatului. Schema mediatica tipic valaha - ce capete or sa cada - nu e aplicabila in Biserica, dar pasul inapoi sau anumite ajustari care sa permita evolutia ar putea fi necesare.

PANORTODOXIA

„Este nefiresc sa ne imaginam relatii inca si mai proaste cu Biserica Rusa”

Care credeti ca ar trebui sa fie relatia noului Patriarh cu Biserica Ortodoxa Rusa? Nu are cum sa iasa din comuniunea panortodoxa. Fiecare biserica ortodoxa autocefala e in comuniune cu celelalte biserici ortodoxe. Sefii lor sunt egali si il recunosc pe Patriarhul Ecumenic de Constantinopol ca pe primul intre egali.

Prin urmare este nefiresc sa ne imaginam relatii inca si mai proaste intre BOR si Biserica Ortodoxa a Rusiei. Sigur, sunt si reflexe ale noii situatii geopolitice, dar pe durata lunga a istoriei este obligatoriu ca relatiile panortodoxe sa se amelioreze.

Asta inseamna ca este necesara o initiativa din partea BOR? Exista initiativa de convocare a  „Sfantului si Marelui Sinod al Ortodoxiei”, numai ca ea ramane in proiect de peste 50 de ani.

In cadrul panortodox ar fi trebuit sa se regleze toate problemele dintre Biserica si modernitatea democratica. Acest Sinod n-a fost convocat fie din cauza Razboiului Rece, fie din a orgoliilor nationale. Totusi, lumea ortodoxa are nevoie de o asemenea „revolutie teologica”.