Florian Pittis a sfidat regimul comunist cu nonconformismul sau. Suzana Gadea, ministru al culturii in anii '80, a cerut Teatrului Bulandra sa-l lase pe artist fara simbolul libertatii sale, care incalca disciplina de partid.

Florian Pittis va fi ingropat astazi la Cimitirul Bellu, iar cortegiul funerar va pleca de la ora 13.00 de la Sala Izvor a Teatrului Bulandra si va trece prin fata Casei Radio, unde cei care l-au cunoscut si indragit vor putea sa-si ia ramas bun.

Motu, cum ii spuneau prietenii, lasa in urma sa multa durere si nenumarate povesti care arata verticalitatea unui destin. In vremea comunismului, muzica rockerilor interzisi si nonconformismul i-au dat curajul cu care a sfidat un intreg sistem, prin spectacole de teatru, muzica si poezie, ce au fost o adevarata poarta de libertate spre Occident.

Un rebel, cu parul lung in vant, care a intruchipat tot avantul si libertatea unei generatii. Virgil Ogasanu il numeste pe Pittis „artistul fara sfarsit” si-si aminteste cum, cu un sfert de veac in urma, comunistii voiau sa-l tunda.

„Ce inseamna asta, tovarasi?” Suzana Gadea venise pe la inceputul anilor ‘80 la vizionarea unui spectacol la Bulandra, povesteste Ogasanu, fost director al teatrului. L-a vazut pe Motu cu plete pe scena. „Tovarasi, pana maine sa-l tundeti neaparat”, a decretat ministrul culturii.

„Nu se poate sa ramana pletele astea. Ce inseamna asta, tovarasi???”, s-a otarat ministrul fata de atitudinea celui ce incalca ordinea si disciplina de partid. „Tovarasa ministru, il tundem imediat”, au calmat-o colegii lui Motu.

 „Pittis mai are plete?”, s-a interesat Gadea zilele urmatoare. „Nu mai are! S-a tuns imediat, tovarasa”, au informat-o colegii care-l iubeau si-l aparau pe cel cu care imparteau celebra „cabina 16” de la Bulandra. Acum cabina, „cu frigider si televizor si tigari Carpati si sticle cu bere”, unde vietuia Pittis in teatru, a devenit... o cabina a pompierilor, spune Ogasanu.

Cand s-au intalnit in ‘66, Motu i-a aratat lui George Banu, foarte mandru, primele discuri pe vinil obtinute pe ascuns din Occident. „Daca voiai cu adevarat ceva, se putea obtine, si oprelistile erau depasite. Pittis a invins sistemul”, explica criticul George Banu.

Din teatru

Amintiri cu Motu’ pe scena Bulandrei

Actrita Irina Petrescu si-l aminteste drept „cel mai apropiat partener din teatru”. Pe Emilia Popescu, chiar Pittis a descoperit-o. „Motu’ a fost norocul meu”, explica actrita. Ion Caramitru i-a fost coleg vreme de 30 de ani la Bulandra, dupa ce, in copilarie, au mers la acelasi cerc de gimnastica de la Palatul Pionierilor. 

Cu Caramitru, Pittis a lucrat la „Spectacolul de muzica si poezie”, interzis in stagiunea ‘74-’75, dupa ce se jucase cu mare succes. Acolo au interpretat texte interzise ale lui Eminescu, iar Pittis facea o varianta nostima, cu pantomima, dupa „Scrisoarea a III-a”. „In ultimele noastre discutii spunea ca nu se mai intoarce sa joace la Bulandra decat daca lucreaza cu mine sau cu Ducu Darie”, povesteste Alexandru Tocilescu.

„Omul cu creionul”

Pittis a fost „omul cu creionul”, la originea improvizatiei in teatru. Dar si omul care nu a vrut sa imbatraneasca, povesteste criticul de teatru George Banu. Iubea atat de mult teatrul, incat pe la 17 ani devenise electrician la Bulandra, inainte de a deveni student la teatru la clasa lui Radu Beligan.

„Prin anii ‘60 la Institutul de Teatru, Motu a impresionat toata facultatea cu exercitiile de improvizatie. Avea un creion si cu el devenea orice, se transforma fara incetare intr-o mie de obiecte, intr-un mod poetic”, povesteste George Banu. „Motu era un Dan Puric avant la lettre, un as al pantomimei”, isi aminteste criticul. (Catalina George)

RADIO3NET

„Cea mai mare realizare a vietii” Radio3Net, initiat in 2004, postul on-line coordonat de Florian Pittis, a reprezentat „cea mai mare realizare a vietii”.  Nimeni nu-si aduce aminte ca Florian Pittis sa fi avut vacanta.

„Vacanta, serviciul si viata lui erau acest post de radio. Nu se simtea obosit nici daca dormea 3 ore pe noapte. Imi spunea ca, daca n-ar visa proiectul acesta, nu l-ar putea face”, a declarat Jerry Scwartz, al doilea om in radio dupa Pittis.

Motu’ era primul om care ajungea la radio dimineata si ultimul care pleca. Lucra inclusiv sambata si duminica. „Cum ajungea la radio, deschidea site-ul. Verifica daca functioneaza chatul, daca link-urile sunt la locul lor, apoi isi bea cafeaua in timp ce fuma, citea ziarele on-line si ii venea cate o idee.

Facea sedinte putine si scurte, mai mult de incurajare”, spune Scwartz. Biroul lui era „un punct de lucru”, deschis oricui avea ceva de spus. Fuma tigara dupa tigara, ramanand fidel „Carpatiului” pentru ca, spunea el, „nu schimb tigarile fiindca imi schimb vocea”. Jerry Scwartz isi aminteste ca Pittis spunea ca pentru el fumatul era ca mancatul de seminte.  Motu’ avea obiceiul de a intra pe chat cu nick-name-uri precum Dylan (de la Bob Dylan). (Floriana Scanteie)

De veghe Prieteni vechi l-au „salutat” la BulandraTrupul neinsufletit al lui Florian Pittis, care a murit duminica la Institutul Oncologic Fundeni, a fost depus ieri, in jurul orei 12.00, la Sala Izvor a Teatrului Bulandra, unde el a jucat in numeroase spectacole si a regizat altele, cum ar fi „Meditatiile Ritei” si „Cum se numeau cei patru Beatles”.

Pe la ora 13.00, in jurul sicriului sau stateau nemiscati mai multi barbati cu palma dreapta asezata pe inima, printre care artistii Nicu Alifantis, Ducu Bertzi si AG Weinberger, dar si vedeta de televiziune Virgil Iantu. Acesta si-a prezentat condoleantele sotiei lui Pittis, care statea retrasa, intr-un colt al holului. Afara, in fata teatrului, camere de luat vederi si jurnalisti cu microfoane si reportofoane asteptau pe oricine s-ar fi aratat dispus sa le spuna doua vorbe despre Florian Pittis.

Majoritatea celor veniti sa vegheze trupul artistului insa nu au avut multe de spus. Unii dintre ei au stat aproape doua ore in apropierea sicriului sub care s-au adunat foarte multi trandafiri albi. Actorul Mircea Diaconu a venit cu un buchet de flori pe care l-a depus in sicriu, a atins mainile imbracate in manusi albe ale lui Pittis si a ramas asa, tacut. Dupa cateva minute a iesit repede de pe holul Salii Izvor si a plecat, in ciuda insistentelor presei.

Actorii au evitat presa

In afara de Ducu Bertzi, prietenii lui Motu’ Pittis nu au fost prea comunicativi la Bulandra, unde trupul lui era depus. Multi dintre ei au preferat sa stea tacuti langa sicriu. Dupa ora 14.00 au venit trei preoti de la Manastirea Plumbuita pentru „slujba stalpilor”, cum explica cel mai tanar dintre acestia.

Chiar in timpul slujbei, un grup de vreo zece tineri, toti cu tricouri negre pe care scria cu rosu „radio 3 net”, au intrat pe holul teatrului si s-au adunat langa sotia lui Motu’, care le facea semn sa se apropie. Actorul Virgil Ogasanu aparuse si el tot in timpul slujbei, cu un buchet care a adaugat mai multi trandafiri albi in sala sobra si trista.

Dupa ce s-a incheiat slujba, AG Weinberger, desi a iesit in fata teatrului, a evitat si el sa vorbeasca cu presa. Purta ochelari negri si a explicat ca astazi nu se simte in stare sa spuna ceva. (Catalina George)

NU MAI SUNT PRINTRE NOI

Un trio... formidabil: Florian Pittis, Anda Calugareanu si Dan Tufaru

Putini ar mai putea sa spuna acum povestile de demult, cum ar fi cea a celebrului triou format pe la inceputul anilor ‘70 din Florian Pittis, Anda Calugareanu si Dan Tufaru, formatia cu care regretatul Alexandru Bocanet isi promova una dintre emisiunile sale celebre, „Profiluri”.

Pentru maestrul Bocanet drumul a fost scurt. Cutremurul din 1977 i-a curmat prea brusc viata si talentul, la numai 33 de ani. Anda Calugareanu, cea care candva a luat totul de la inceput, de dragul folkului si indrumata de bunul ei prieten din liceu, Florian Pittis, s-a prapadit in 1992, la numai 46 de ani.

Dan Tufaru a murit si el, in 2002, la 58 de ani, iar Florian Pittis s-a stins, la randu-i, prea devreme, la nici 64 de ani. A fost unul dintre cele mai reusite grupuri de divertisment, spun cei care mai pot fredona si acum celebrele cuplete sau cantecelul „Mi-am luat o masina”, versiunea romaneasca a unei piese a lui Johhny Cash. Era pe vremea in care Florian Pittis inca mai putea sa apara la TVR cu parul lung si despletit. 

Rebelii de la Costinesti, care fumau tigari Carpati si ascultau folk, generatia hippy, generatia Flower Power si alte generatii ale caror idealuri incepeau cu discurile lui Bob Dylan, cu revolutia Beatles sau cu rebeliunea Rolling Stones, si-au pierdut acum unul dintre cele mai puternice simboluri.

Pe rebelul cu parul valvoi pe care voia sa-l tunda Securitatea ni-l amintim si pentru un celebru ciclu de spectacole, „Poezia Muzicii Tinere”, gazduit de Teatrul Bulandra. Florian Pittis recita si punea muzica de Beatles, Rolling Stones sau Zeppelin pentru un public din care nu de putine ori au facut parte Zoia Alecu, Mircea Bodolan sau Doru Stanculescu.

„Carpe Diem”, crezul sau

La televizor aparea, ca toti rockerii vremii, cand cu parul strans, cand cu el doldora de agrafe, dupa ce vremea in care a aparut si cu parul lung, inainte de perioada de mare apasare de dupa anul 1971, s-a incheiat.

Florian Pittis nu vorbea de amintiri, si nici de viitor. Pentru el exista doar prezent, „Carpe Diem”, asa spunea. Marius Batzu si Ducu Bertzi l-au avut alaturi in ultimele proiecte.

„Ultimul spectacol in care a aparut Motu’ a fost pe 14 iulie. Am facut tot posibilul ca lumea sa nu stie ca nu se simte bine. Nu-i puteam spune sa nu mai vina in fata oamenilor si sa faca extraordinar meseria cu care a fost harazit”, a spus Ducu Bertzi.

„In 2006 am fost impreuna la Koln la concertul de la Rolling Stones. Anul acesta am fost impreuna intr-un turneu in SUA. Dupa aceea, la Medias, Motu a urcat ultima data pe scena”, a adaugat Bertzi.(Diana Evantia Barca)

 

Cititi si: "Nu spuneti nimic despre boala mea"