Desi dificil de abordat, cartile lui Cartarescu au aparut in 14 limbi.

Proza lui Mircea Cartarescu e „groaznica la tradus”, dar minunat de pasionanta, spun traducatorii scriitorului roman. Toti planuiesc sa duca la capat traducerea trilogiei „Orbitor”, al carei ultim volum, „Aripa dreapta”, a fost lansat miercuri.

Cele 30 de carti aparute in strainatate pot fi citite in 14 limbi, „Orbitorul” fiind preluat de doua mari edituri - Denoel si Albert Bonniers - si curand de celebra Zsolnay din Austria, care il va publica integral.

Cel dintai volum al trilogiei, „Aripa stanga”, poate fi citit in franceza, suedeza, italiana, maghiara, ivrit si bulgara si va aparea in septembrie in germana. Cel de-al doilea, „Corpul”, a fost tradus in franceza, suedeza si bulgara.

„Are un vocabular extrem de bogat, se lauda undeva ca nu a scris niciodata un dialog, si textul este de tip „mocheta” - acopera intreaga pagina. Dar e si o mare placere”, povesteste norvegianul Steinar Lone, care „s-a luptat” cu paginile „Nostalgiei”, ale „Travesti-ului” si acum cu „Orbitor. Aripa stanga”.

Pe italianul Bruno Mazzoni l-a fascinat tocmai capacitatea lui Cartarescu de a folosi toate registrele limbii romane, „intr-o bogatie care exploateaza variantele diastratice si diacronice - cu o adevarata capodopera, poemul „Levantul!” - intr-un stil luxuriant”.

Cronici entuziaste pentru trilogia „autorului singular”

In ce priveste receptarea operei lui Cartarescu, traducatorii se pun de acord ca a fost entuziasta intai in cercurile de scriitori. La public a ajuns inca in doze mici.

„S-a subliniat de mai multe ori ca este un autor fascinant, cu o mare capacitate de a crea povesti fantastice si care poseda un inepuizabil talent lingvistic”, enumera Bruno Mazzoni, care a contorizat critici favorabile la „Travesti”, „Nostalgia” si „Aripa stanga”, toate publicate de Editura Voland din Roma.

Din considerente strict editoriale, Mazzoni urmeaza sa aduca pe piata italiana cartea de succes „De ce iubim femeile”, apoi „Orbitor. Corpul”.

„Nu am date despre vanzari. Totusi, daca Editura Voland s-a incumetat sa publice in Italia trei romane si este interesata de volumul doi, „Corpul”, din trilogia cartaresciana, banuiesc ca nu este o activitate cu totul in pierdere”, adauga traducatorul.

„Orbitorul” nemtesc va ajunge in librarii abia in septembrie, insa Cartarescu are deja sustinatori dupa „Nostalgia” (1997) si un volum de versuri din 2001. „A avut o critica excelenta, un „maestru al fantasticului” l-a numit „Frankfurter Allgemeine Zeitung” dupa „Nostalgia”.

Deocamdata, Cartarescu este un autor apreciat printre multi alti scriitori straini apreciati, dar inca nu se poate vorbi de o receptare mai larga. Abia acum, dupa aparitia primului volum din „Orbitor”, cred ca are sansa sa fie receptat ca un autor absolut singular”, este de parere traducatoarea germana Gerhardt Csejka.

„De ce nu avem si noi un Cartarescu?”

In Bulgaria, autorul roman pare sa aiba si un soi de fan-club literar, dupa ce primele doua parti din „Orbitor” si „De ce iubim femeile” au fost traduse de bulgarul Ivan Stankov.

„Intr-un ziar a aparut chiar un articol intitulat „De ce nu avem si noi un Cartarescu?”. A devenit chiar personaj in cateva poezii postmoderne. La Burgas si la Plovdiv exista si un strans fan-club care moare dupa Cartarescu si urmareste fiecare aparitie in bulgara”, povesteste Stankov, care traduce acum „Nostalgia”, dupa „Orbitor” I si II.

Editura Faber planuieste sa uneasca cele trei volume din „Orbitor” intr-unul singur, un fel de „Biblie literara”. Steinar Lone mizeaza pe principiul imitatiei: ce apare in suedeza si daneza va fi cu siguranta si in norvegiana. Primele volume din „Orbitor” pot fi citite deja in suedeza si vor fi aparea de anul viitor si in tara vecina.

„Recenziile au fost foarte bune, dar de vandut nu prea a devenit un bestseller nici „Travesti”, nici „Nostalgia”. Dar multi scriitori norvegieni si alte personaje din cercurile literare sunt entuziaste”.