Scriitorul face proza poematica in trilogia din care isi lanseaza astazi ultimul volum.

Dupa „Aripa stanga” si „Corpul”, Mircea Cartarescu isi lanseaza azi ultimul volum al trilogiei, „Orbitor. Aripa dreapta”, la Libraria Humanitas Kretzulescu, de la ora 17.00, in prezenta lui Gabriel Liiceanu si a Lidiei Bodea. Trilogia, unul dintre cele mai ambitioase proiecte din literatura romana, conceputa in forma de fluture sau catedrala, are 1.400 de pagini si a fost scrisa timp de 14 ani si jumatate. Ultimul volum va fi lansat si pe 21 iulie la Vama Veche.

"Orbitor este Levantul romanesc al lui Cartarescu. Revolutia de la ‘48 a devenit cea din anii ‘89 ai sutei urmatoare, cauzasii devin manifestanti, piratii devin teroristi, Bucurestiul patriarhal, plin de verdeata, a devenit cel al blocurilor, Manoil s-a transformat in Mircea, iar poezia in proza”,  crede Ioana Parvulescu. Poemul „Levantul”, publicat de Cartarescu in 1990, e o adevarata replica la „Tiganiada” lui Ion Budai-Deleanu, o epopee in douasprezece canturi in cheie postmoderna.

„Metafizica poematica”

„E limpede ca „Orbitor”-ul lui Cartarescu este pentru literatura noastra o opera de varf, comparabila deopotriva cu proza lui Eminescu si a lui  Mircea Eliade (ca metafizica poematica), dar si - ca suflu narativ - cu „epopeile”  rebreniene”, considera criticul Dan C. Mihailescu. „Roman al cautarii timpului pierdut, metaroman al citirii si scrierii trecutului, „Orbitor” este o arheologie si o anatomie a fiintei, fara termen de comparatie in literatura romana in afara, poate, de senzualitatea metafizica a lui M. Blecher”, completeaza Nicolae Manolescu.

Scriitura „Orbitorului” ar avea unele corespondente in stilul lui Thomas Pynchon, iar, dintre romani, in Tudor Arghezi ca autor de proza poematica, considera  Daniel Cristea-Enache, iar criticul Paul Cernat compara proiectul cu romanul lui Thomas Pynchon cu stilul lui Michel Tournier si cu proza sud-americana, in special cu Marques.

„Un regal de literatura”

Nicolae Manolescu considera „Orbitorul” o proza densa si profunda, realista si onirica, descriptiva si halucinanta, „mustind de subiectivitate ca un burete de apa, populata de personaje si de obiective fascinante, atrasa de promiscua subterana psihanalitica si luminata de splendide curcubee baroce”.

Intr-o cultura dominata pana la desfigurare de gazetarie si eseistica hedonista, tot ce tine de patosul constructiei si de apetitul sintezei devine de-o suta de ori mai pretios decat in alte circumstante si pe alte meridiane, apreciaza criticul Dan C. Mihailescu. „La fel, intr-o literatura a snoavei, coplesita, adica, de anecdoticul evocativ si de farmecele genului scurt, operele „fluviale” sunt cu atat mai valoroase”, adauga Dan C. Mihailescu.

„Poetul din Cartarescu isi ia intr-un fel revansa aici, nu este roman epic, ci baroc, un fel de coada de paun fictionala, care vrea sa spuna totul. „Orbitorul” e un dar si un regal de literatura. Nu va avea succes la public ca „De ce iubim femeile”>, ci va fi un succes de stima si moral”, apreciaza criticul Paul Cernat.

Tinerii il respecta

Lectia lui Cartarescu: profesionalismul

Fie ca vorbesc despre Cartarescu in calitate de adevarati fani, fie ca il apreciaza cu moderatie, tinerii scriitori spun ca lectia acestuia este cea a profesionalismului. Poetul Dan Sociu, el insusi printre cei mai populari autori din tanara generatie, isi gaseste un adevarat model in autorul „Orbitorului”, pentru ca acesta scrie carti cu greutate, dar si altele cu succes comercial.

Pentru poetul si jurnalistul Razvan Tupa, „Orbitorul” este un adevarat test de lectura. „Este un tur de forta narativ: te solicita si depinde de posibilitatile tale sa faci fata sau nu pana la capat”, explica Tupa.

Desi spune ca „nu-s mare fan al scriitorilor-vedeta”, prozatorul Florin Lazarescu, autor si al scenariului pentru „Lampa cu caciula”, scurtmetrajul multipremiat al lui Jude, apreciaza la Cartarescu aceleasi lucruri ca fanii lui.

„E unul dintre cei cu „acoperire” solida. E un profesionist, stapaneste niveluri diferite ale scrisului, nu traieste din amintiri si, lucru foarte important, prefera sa-si vada de treaba decat sa vorbeasca la televizor”, spune Lazarescu. El mai apreciaza ceva la „autorul-vedeta” in discutie: „E un adevarat spargator de gheata pentru vizibilitatea literaturii noastre peste granita - lucru pentru care ar trebui sa castige respectul tuturor celor din breasla. Pe al meu il are”.

T.O. Bobe a frecventat Cenaclul Litere in anii ‘90, pe cand il coordona Cartarescu. El poves-teste ca acolo toti s-au influentat unii pe altii, dar au scris diferit. „Am incercat sa facem ce facea si Cartarescu, sa ne gasim propria voce”, explica Bobe. (Catalina George)