Sume incredibile, de ordinul miliardelor de dolari, se invart in jurul "vampirului din Carpati". Dar ce folos?

Romania va imbogati patrimoniul Uniunii Europene cu o mare scoala de gimnastica, tineri cineasti de un talent recunoscut, produse traditionale precum tuica si nemuritorul Dracula”, scria, zilele trecute, celebra agentie AFP.

Daca ii mai adaugam pe Ceausescu si a sa Casa a Poporului si, eventual, Hagi sau Nadia la aceasta panoplie, avem imaginea exacta a strainilor despre noi. Nu trebuie sa fii un mare specialist in imagologie ca sa-ti dai seama ca Romania, dincolo de a fi tara copiilor institutionalizati, a cersetorilor, a cainilor vagabonzi, a hotiei si a coruptiei, este tara lui Dracula.

O delegatie de investitori din Franta, condusa de scriitorul si omul de afaceri Paul-Loup Sulitzer, s-a prezentat saptamana aceasta in fata consilierilor judeteni brasoveni cu o propunere de asociere privind valorificarea marcii „Dracula-Brasov-Transilvania”.

Nu ma intereseaza cine este acest Sulitzer, despre care presa a scris imediat ca este un personaj controversat. Dar francezul, care a mirosit potentialul marcii, a declarat ca, intr-o prima faza, isi ia obligatia sa inregistreze marca la nivel international pe cheltuiala proprie, pe numele unei firme pe care o va infiinta la Brasov.

Pai, trebuia sa vina un francez dupa 17 ani de la Revolutie sa se intample asta? Chiar nu am fost in stare sa protejam un bun national, la urma-urmei, precum Dracula? Sume incredibile, de ordinul miliardelor de dolari, se invart in jurul acestui nume Dracula, iar Romania nu beneficiaza de nimic.

Au ajuns thailandezii sa faca papusi cu sangerosul vampir, uzbecii sau mai stiu eu cine sa faca brelocuri, bauturi cu Dracula, iar noi stam cu bratele-n san. Dintr-o inconstienta demna de autohtonismul nostru. Avem impresia ca nimeni nu poate sa ni-l fure pe Dracula din moment ce acesta este asimilat Transilvaniei, iar Sighisoara sau Branul nu pot fi mutate de pe harta. Nu, nu ni-l fura nimeni pe personajul lui Bram Stoker, ci fac bani cu el!

Spunea cineva, pe buna dreptate, ca suntem tara solutiilor de ultim moment. Ultima incercare de nationalizare a „vampirului din Carpati” i-a apartinut lui Dan Matei Agathon, pe vremea cand acesta era ministru PSD si a propus infiintarea unui Dracula Park sau Dracula Land. O idee generoasa, ambitioasa, care s-a dovedit a fi un fiasco, iar de banii alocati acestui proiect nu s-a mai auzit nimic. Inca o idee geniala, dar rezolvata intr-un mod romanesc.

Cui apartine insa marca Dracula? Stefan Brandes-Latea, cel care sustine ca este urmasul lui Vlad Tepes, afirma ca detine marca din 1990, iar Ministerul Turismului anunta in 2001 ca a inregistrat-o si el la OSIM. Din oferta francezului inteleg insa ca nimeni nu s-a preocupat sa protejeze international aceasta marca.

Oare de ce nimeni nu s-a gandit ca acest mit poate fi exploatat profesionist? O fi francezul controversat, dar a spus si un mare adevar: „Este timpul ca romanii sa beneficieze de pe urma legendei lui Dracula, pentru ca, in momentul de fata, foarte multi din lume exploateaza acest mit, dar in mod haotic”. Haotic, nehaotic, o fac, in timp ce noi parca l-am privatizat dupa metoda MEBO.

Cititi si: Fara mila