Ca in multe alte "Raiuri" comuniste, si in Coreea de Nord satenii ajung eterna victima a economiei planificate.

VIATA LA TARA Jale si multe buruieni pe ogorul coreean

Inceputul lunii mai i-a prins pe cei doi reporteri romani in aventura din Coreea de Nord. In cele sapte zile petrecute acolo, ziaristii au avut ocazia sa vada „pe viu” revolutia agrara de primavara si sa asiste la sarbatoarea memorabilei zile de 1 Mai muncitoresc. Dincolo de monumentele colosale inchinate celor doi Kim, Coreea rurala ofera imaginea cea mai pura a subdezvoltarii ce caracterizeaza economia celei mai izolate natiuni.

Plecarea din oras A treia zi debuteaza cu alte vizite. Luam startul la Muzeul Razboiului de Eliberare, unde suntem dopati cu idei antiamericane si evocari ale ororilor pe care le-au creat natiunii. De altfel, tragedia despartirii Coreei este obsedanta pentru toti la Phenian. Reunificarea cu Sudul e tema generala, marea speranta a Nordului. Indiferent de locul unde e amplasata harta tarii, aceasta arata un singur stat, Coreea.

In viziunea ghizilor muzeului - veterani ai luptelor din anii ‘50 - americanii au fost invinsi intr-un conflict care ar fi inceput din cauza miilor de provocari lansate de acestia. Langa muzeu, alte 11 grupuri statuare impresionante fac deliciul unui parc dedicat eroilor. Oricat ai fi de strain de acest conflict, e imposibil sa nu ramai miscat de imensitatea omagiului - marea statuie a victoriei are 27 de metri inaltime - si de acuratetea executiei.

Ajungem si la Arcul de Triumf, inalt de 60 de metri, cu 10 metri mai mare decat cel de la Paris, construit tot in memoria lui Kim Ir Sen. Astfel de „dedicatii” megalomane au aparut in timpul vietii Eternului lider, cu precadere intre cea de-a 60-a si cea de-a 70-a aniversare. Ghida bate campii cu patos, dar o linistim cumparand un album. Suntem satui de prezentari si de turul monumentelor.

Agricultura scormonitului

Scapam abia la pranz, cand si plecam spre Myohyang, undeva la 160 de kilometri nord-est, unde urmeaza sa innoptam. Doua ore si jumatate pe o autostrada demodata si pustie, dar bine intretinuta, ar parea plictisitoare. Dar nu e deloc asa, pentru ca, prin fata ochilor, Coreea rurala socheaza de-a dreptul. Pamantul e sterp, iar cand e lucrat, pe el „danseaza” greoi mijloace primitive.

Buruienile par recolta anului. Din cand in cand insa, privirea isi ia revansa, caci muntii si dealurile care zgarie departarea o incanta. Apoi, din nou schimbare de macaz, cu tractoare in ruina, grupuri de oameni jerpeliti, cocosati de munca, ingerasi care-si consuma copilaria la camp, femei care-si spala rufele in rau, familii intregi ce scormonesc dupa radacini comestibile.

Imaginile sunt coplesitoare. Pentru ca realitatea intra astfel in conflict deschis cu propaganda, nu avem voie sa tragem niciun cadru. Ghizii nostri sunt cat se poate de transanti, asa ca aparatul foto ramane incuiat in geanta. Toata lumea e pe jos, ne si intrebam cum de au putere sa parcurga asemenea distante.

Muntii si citatele Din cand in cand, apar nelipsitele posturi de control, care ne amintesc ca poporul nu e abandonat, ci tinut foarte bine din scurt. Peisajele superbe inseamna un imens potential turistic nevalorificat. Ajungem la hotel, ne cazam si plecam spre escaladarea muntelui pe firul cascadei Murumg.

Natura pare virgina, iar privelistea iti taie respiratia. Cand te gandesti ca zona seamana cat de cat cu Busteniul neaos, dar iarasi dam de spiritul Marelui Conducator, sub forma marilor cuceriri prin care a stapanit natura: sapate in stanca, in locurile cele mai vizibile, apar maretele citate din gandirea revolutionara a defunctului Kim Ir Sen. asta da PR profesionist...

REGIM SEVER Izolare si restrictii

Contactul oamenilor cu lumea exterioara lipseste in Coreea comunista. Insotitorii care mai au de-a face cu strainii raman perplecsi cand afla ca omul a ajuns pe Luna, ca exista Formula 1 si Premiile Oscar si nu au auzit in viata lor de vreo celebritate mondiala. Internetul este aproape inexistent, iar la hotel, unde reteaua functioneaza, pentru un e-mail platesti 2,5 euro.

Cel mai dificil e in localitatile de la frontiera. Astfel, in orasele aflate la mai putin de 40 de kilometri de granita nu exista nici televizoare, nici radiouri. La randul ei, economia este practic in colaps. Exista o singura zona industriala care „merge”, la Kaesong, aproape de Coreea de Sud.

Aici, mari companii sud-coreene dau de lucru mai multor mii de muncitori din Nord. Salariile sunt insa virate direct guvernului. Coreea de Nord mai exporta cantitati insignifiante de textile, dar si cateva feluri de produse agricole. In general, e vorba despre ciuperci uscate, afacere dirijata de coreenii rezidenti in Japonia.

1 MAI MUNCITORESC

Muzee si portelanuri de la amicul Ceausescu

Ironia sortii sau moment isoric? Ziua a patra petrecuta in Coreea de Nord inseamna 1 Mai si nu putea incepe decat printr-un nou mars intr-un nou muzeu care adaposteste, in doua cladiri imense, sutele de mii de cadouri primite de Cei Mai Iubiti Fii ai Poporului de prin toate colturile lumii.

La intrari, statuile de marmura ale celor doi Kim, tatal si fiul, parca tin sa ne arate cat de mici suntem in fata destinului lor stralucit. Sa construiesti asa ceva in inima muntelui, cu tuneluri de 400 de metri sapate sub pamant si sute de camere climatizate, cand saracia urla afara, e curata megalomanie.

Dar, vorba aia, tot ce e inauntru e al poporului, care e incolonat sa vada kitsch-uri grosolane din aur masiv, opere de arta fabuloase, animale impaiate, fildes si lemn pretios, ba chiar electronice si electrocasnice. Memorabile sunt cadourile facute lui Kim Ir Sen de Stalin, un vagon de lux si o Volga blindata, de Mao, care i-a expediat un tren, de Ceausescu, care i-a umplut etajerele cu portelanuri.

Dictatori sangerosi, lideri mondiali respectabili, sefi de corporatii, mari actori si oameni de stiinta celebri au trimis cate ceva pentru ca liderii de la Phenian sa le arate compatriotilor cat sunt de respectati pe mapamond. Pana si clubul Steaua a lasat acolo o cupa, datata recent, 14.01.1999.

Destindere ideologica La final, urmeaza incaperea surpriza, unde Kim Ir Sen ne intampina voios si studiat in mijlocul unei pajisti. La cat ne-a dominat existenta, avem impresia ca e viu. Manechinul de ceara, in marime naturala, ne provoaca emotie cand insotitorii ne spun sa ne inclinam in fata-i. E peste orice imaginatie, peste tot ce pot vedea ochii mintii. Plecam impresionati catre un templu budist, singurul lacas de cult intalnit in acest sejur.

Seara ne prinde din nou la Phenian, unde multa lume s-a strans de 1 Mai muncitoresc la iarba verde, dar fara gratar si fara PET-uri de bere. Coreenii, in schimb, imita cate un vals in parcuri si-i vedem bucurandu-se de viata in felul lor. Stau pe paturi in iarba, unii barbati par ametiti, copiii se zbenguie, femeile sunt in portul traditional, niste rochii superbe si frumos colorate. Suntem izolati rapid intr-un restaurant, dar privim lacomi printr-un grilaj cum fericirea nuda isi face loc printre Ideile Ciuce.

Cititi si: Dascal cu un dolar pe luna

Reportaj in "Raiul" comunist.