Ioana Lupea: "Referendumul pentru suspendarea presedintelui a zdruncinat serios dominatia politica a UDMR in maghiarime".

Multi politicieni romani fac greseala sa considere prezenta Uniunii in parlament ca de la sine inteleasa si sa calculeze algoritmul de putere plecand de la soliditatea sustinerii Uniunii de catre comunitatea maghiara.

Referendumul insa a produs o bresa: absenta masiva de la vot poate fi considerata o sanctiune a politicii UDMR implicata in jocuri de putere din care maghiarimea nu obtine niciun castig.

Demisia anuntata a lui Marko Bela din pozitia de vicepremier este o consecinta.

Liderul Uniunii a renuntat la ceva pentru a scapa mai ieftin de criticile ce vin din interiorul comunitatii si al UDMR, acestea din urma mai putine pentru ca gura multora a fost inchisa cu functii mai mici sau mai mari.

Nemultumirile populatiei care simte ca se bate pasul pe loc, economic si identitar, nu mai pot fi potolite doar cu strazi asfaltate, iar referendumul a pus pe tapet problema coruptiei din establishmentul maghiar.

Incercarea UDMR de a prezenta cercetarea lui Nagy Zsolt si a lui Verestoy Attila ca pe o persecutie politica a comunitatii nu a prins asa cum se asteptau liderii, chiar daca incadrarea ministrului la „tradare” trezeste amintiri neplacute.

Comunitatea maghiara nu mai este la fel de solidara in jurul UDMR cum era acum 7 ani sau acum 10 ani.

Or, pentru UDMR este vital ca alegatorii sa ramana increzatori in onestitatea si capacitatea UDMR de a le rezolva problemele, cu atat mai mult cu cat fiecare vot a inceput sa conteze.

Dinamica populatiei este negativa (de la 7,1% la referendumul din 1992 la 6,6% in 2002) si este de presupus ca migratia fortei de munca a muscat o bucata serioasa din electorat in ultimii patru ani.

Multi maghiari au inceput sa vada in prezenta UDMR la guvernare doar un mijloc de imbogatire pentru elita politica si nu o conditie pentru satisfacerea intereselor comunitare.

Daca exista o masa critica de alegatori care impartasesc aceasta opinie, atunci UDMR are motive serioase de ingrijorare in privinta viitorului.

Maghiarii anti-UDMR pot fi recuperati de opozitie, fie de Uniunea Civica Maghiara (foarte curand, partid) condusa de primarul de Odorhei Szasz Jeno - simpatizat si de Orban Viktor si de Traian Basescu -, fie de Consiliul National al maghiarilor - patronat de episcopul Tokes Laszlo.

Pentru ca UDMR nu mai convinge, preluarea temelor acestora, autonomia, separarea Babes-Bolyai, nu mai este suficienta, ca in 2004.

Este necesar deci un lifting serios pentru a preintampina riscul unui esec la alegeri europarlamentare, locale si generale, determinat de competitia politica din comunitatea maghiara.

Chiar daca nu pe deplin constienti de riscuri, liderii UDMR sunt nelinistiti. Probele: demisia lui Marko Bela, revitalizarea discursului identitar pozitiv si negativ, deschiderea pentru o negociere cu Tokes Laszlo, candidat independent la euroalegeri.

Reinventarea UDMR, din punct de vedere programatic, organizatoric si uman, este o optiune pentru  supravietuire politica, sub o alta forma si cu un alt continut.