Moartea fostului spion rus Alexandr Litvinenko l-a intrigat pe Martin Sixsmith, corespondentul ziarului londonez "The Times" la Moscova.

In cartea sa „Dosarul Litvinenko”, jurnalistul britanic explica de ce misterioasa otravire a disidentului poate fi pusa pe seama razbunarii unui sistem care nu iarta atunci cand e tradat.   Descris de Marina, a doua lui sotie, ca o fire copilaroasa, emotiva, dar capabila de cruzime, agentul „Sasa” fusese un angajat de nadejde, care pretuia loialitatea si onestitatea.

Si-a petrecut mare parte din viata servind autoritatile: mai intai pe comunisti, apoi regimul reformat al lui Boris Eltan si administratia autocrata a lui Putin.

Ironia sortii, mai intai l-a idolatrizat pe Putin, fost agent KGB, pe care il considera un model. Apoi, toata increderea lui in noul lider s-a spulberat. Dupa ce a plecat la Londra, Litvinenko l-a tintit timp de sase ani pe Putin cu nenumarate acuzatii, de la crima pana la pedofilie. Rebeliunea lui avea sa se sfarseasca prost. „Trecutul lui ofera atatea potentiale motive pentru uciderea sa, incat ma mir ca a supravietuit atata timp”, noteaza Sixsmith.

Sasa, asasinul profesionist

Fiul unui militar, Litvinenko a efectuat serviciul militar intr-o unitate de elita aflata sub comanda KGB. A fost recrutat intr-o divizie de contrainformatii a serviciilor secrete, iar in anii ‘90 a ajuns pe frontul din Cecenia, intr-o unitate de elita noua a FSB, denumita Osobisti.

Dupa moartea disidentului, locotenent-colonelul Alexandr Gusak, fostul sau comandant in operatiunile din Cecenia, l-a acuzat pe Litvinenko ca era un criminal si ca a practicat tortura.

Dupa razboiul din Cecenia, Litvinenko a intrat intr-o noua structura, Directia de analiza si contracarare a operatiunilor criminale (URPO). Infiintata pentru a lupta contra crimei organizate din Rusia, aceasta unitate de elita aplica pe teritoriul Rusiei tactica folosita in Cecenia: pedepsirea fara judecata.

Comandourile de actiune rapida fusesera botezate „Brigazile Mortii Albe” din cauza modului precis si „curat” in care lucrau, iar Litvinenko numise URPO „biroul de executii fara judecata”.

Nikolai Kovaliov, directorul FSB din acea vreme, a declarat ca Litvinenko a sustinut infiintarea acestei unitati: „Credea ca in Rusia crima organizata nu putea fi combatuta cu mijloace legale, de aceea era nevoie de metode ilegale. Crime, ca s-o spunem mai direct.”

Regizorul Andrei Nekrasov, bun prieten cu Litvinenko, i-a vorbit si el lui Sixsmith despre acest aspect: „Ca sa fiu sincer, unitatea era compusa din oameni capabili sa indeplineasca rapid si in secret operatiuni violente”.

Ordin de executie

Spre sfarsitul anului 1997, URPO a intrat sub comanda colonelului FSB Evgheni Khokholkov, pe care Litvinenko il anchetase pentru legaturi cu traficantii de droguri.

Desi agentul a depus ca dovada o caseta video compromitatoare, Khokholkov si-a pastrat postul. Reporterul britanic crede ca atunci s-a infiripat pentru prima oara gandul dezertarii in mintea lui Litvinenko.

Khokholkov n-a ezitat sa-si ia revansa. El a ordonat o operatiune de rapire si torturare a lui Mikhail Trepaskin, un fost ofiter FSB care daduse in vileag implicarea unor membri ai conducerii serviciului in activitati criminale. Acesta l-a convins pe Sasa ca FSB-ul era infiltrat de coruptie.

Pe 27 decembrie 1997, Litvinenko a fost chemat impreuna cu patru colegi in biroul lui Khokholkov, iar acesta le-a ordonat sa-l ucida pe magnatul Boris Berezovski. Nu li s-a prezentat un ordin scris, asemenea decizii luandu-se in cabinetele „de sus”.

In 1997, Berezovski era probabil cel mai puternic om din Rusia. Acesta l-a salvat pe Eltan de la infrangere la alegerile prezidentiale din 1996, finantandu-i campania electorala si asigurandu-i suport media.

Eltan l-a recompensat cedandu-i sectoare strategice ale economiei prin privatizari „cu dedicatie”. Dar Litvinenko mai avea o problema: Berezovski era prietenul lui.

Timp de doua luni, Litvinenko si camarazii sai au incercat sa afle cine voia moartea mogulului. Cum nimeni din conducere nu stia despre acest ordin, l-au anuntat pe directorul FSB.

Khokholkov a negat, iar ei au fost anchetati. Au decis sa ceara protectie de la Berezovski. Acesta era interesat sa preia controlul asupra FSB si l-a rugat pe Litvinenko sa-i aduca pe camarazii sai in biroul lui si sa inregistreze o caseta cu acuzatiile lor. Doar trei din cei patru au acceptat, unul dintre ei fiind Alexandr Gusak.

Berezovski a luat caseta si s-a dus val-vartej cu ea la Kremlin, punand-o pe masa lui Putin. La vremea aceea, Vladimir era mana dreapta a lui Eltin, iar oligarhul avea incredere in el, considerandu-l un reformator.

Putin a ajuns la conducerea FSB si a dispus transferarea lui Khokholkov. Berezovski il ajutase pe Putin sa ajunga in fruntea FSB si se astepta ca acesta sa-i intoarca serviciul, plasandu-i oamenii in posturile-cheie.

Numai ca Putin n-a vrut sa joace cum voia Berezovski. Pentru a-l presa mai mult, Berezovski l-a indemnat pe Litvinenko sa faca dezvaluiri la o emisiune televizata despre planul asasinarii sale.

Razbunarea lui Putin Din acel moment, Putin nu l-a mai iertat pe Berezovski. Litvinenko si ceilalti „tradatori” au fost arestati, interogati si amenintati. Camarazii au cedat si au semnat ca vor ramane loiali FSB-ului.

Cand Sasa a refuzat intelegerea, a fost acuzat de tortura si crima in Cecenia, desi toata lumea stia ca rusii nu se dusesera pe front ca sa joace sah. „Uite, acum trebuie sa stii cum se va sfarsi povestea asta. Vei fi ucis sau vei fi inchis si vei fi omorat acolo. Stii cum se lucreaza aici, alta cale nu exista. Esti un tradator si vei fi pedepsit”, a fost amenintat.

Un prieten a discutat neoficial cu un colonel FSB si a intrebat daca nu e posibila o intelegere prin care Litvinenko sa fie trimis in exil. „Nu exista nicio sansa ca acest om sa paraseasca liber Rusia.

L-as ucide cu amandoua mainile daca l-as mai intalni”, a fost raspunsul. Totusi, lui Litvinenko i s-a permis sa plece. Putin devenise presedintele Rusiei, iar Berezovski se refugiase la Londra. Acolo a mers si el, de unde a continuat disidenta. Dupa cativa ani de exil, se apropia incet, dar sigur de sfarsitul care ii fusese planificat.

Ceai si „gogosi”

Cartea lui Sixsmith nu elucideaza misterul asasinarii acestuia. Dupa cum s-a lucrat la Londra, era imposibil. Un lucru a aflat insa jurnalistul de la „The Time”: el a obtinut din surse autorizate confirmarea indirecta si neoficiala ca serviciile secrete din Rusia pot ucide atunci cand interesele cer varsarea de sange. Peskov, astazi omul de incredere al lui Putin, nu a negat posibilitatea ca o grupare autonoma din FSB sa-l fi eliminat pe Litvinenko.

„Cand l-am intrebat despre aceasta ipoteza, mi-a spus ca procuratura a deschis o ancheta asupra acestei piste. A fost clar unde trebuia sa merg”, scrie Sixsmith.

Inarmat cu reportofonul, reporterul a ajuns in biroul procurorului general, fiind primit de patru detectivi care l-au servit cu ceai si cu „gogosi” de genul „nu putem comenta cata vreme e o ancheta in desfasurare”. Cat a tinut reportofonul pe masa nu a fost chip sa scoata ceva de la ei.

Cand a fost clar ca interviul s-a incheiat, procurorii au redevenit prietenosi. Din fericire, reportofonul lui Sixsmith inca inregistra. „Martin, chiar crezi ca ne interesa sa omoram un nimeni ca Litvinenko? Nu era atat de important ca sa-l lichidam. Crezi ca aranjam ditamai operatiunea ca sa-l ucidem cu poloniu, care costa enorm? Cheltuiam noi atatia bani pe el? Daca voiam sa-l eliminam, am fi facut-o acum cativa ani”, i-au spus ei.

Martin a multumit si a plecat. Tocmai obtinuse o confirmare ca astfel de operatiuni au loc. Sixsmith e convins acum ca Litvinenko a fost otravit de un grup independent de Kremlin, dar cu legaturi in serviciile secrete rusesti.

SPIONUL OTRAVIT

Litvinenko, ucis cu o arma perfecta > Alexandr Litvinenko s-a imbolnavit grav pe 1 noiembrie, dupa ce s-a intalnit la un hotel din Londra cu doi oameni de afaceri rusi, fosti ofiteri FSB.

Ulterior s-a dovedit ca el fusese iradiat cu o doza letala de poloniu 210, un izotop radioactiv care se obtine doar in reactoarele nucleare sau in acceleratoarele de particule.

> Anchetatorii britanici cred ca doar membrii serviciilor secrete rusesti puteau organiza o astfel de actiune de eliminare „tacuta” a tintei.   > Detectivii au stabilit ca otrava a fost administrata printr-o bautura pe care victima a consumat-o. Internat intr-un spital din Londra, Litvinenko a murit pe 23 noiembrie.