Intr-o primavara, cam pe vremea asta, mi-am dus masinuta la vopsit.
Nu avea o nevoie stringenta, nu, avea doar vreo doua-trei carii la tablarie, se tinea bine, arata tanara, gata sa inghita orice kilometru care-i sta in cale.
Cu toata starea sa acceptabila, eu, ca tutore, am hotarat ca-i buna innoirea. Kim-Jong-Il, ca asa se numea Tico-ul care incapuse pe mana mea, a patruns timid in atelierul unde urma sa se faca transformarea, s-a uitat in jur, si-a dat jos usile si a patruns curajos in sala de operatii.
M-am si minunat ca a fost atat de hotarata, de obicei sta la intersectii, cedeaza trecerea si unde nu e cazul, dar in ziua aceea parca simtea c-o sa devina alta masina.
Eu n-am putut sa privesc, m-am retras intr-un spatiu unde-si frangeau mainile si alti posesori de caroserii pe patru roti. A fost o noapte lunga, in care am asteptat-o pe Kim-Jong-Il, dorindu-mi s-o vad sanatoasa din nou.
Din cate am aflat dupa aceea, medicii care s-au ocupat de ea nu au chinuit-o deloc, ba, din contra, au chituit-o, i-au pus plombe unde era cazul, i-au indreptat oasele betegite in grelele incercari de pe carosabilul romanesc, au masat-o, i-au intins pielea, i-au curatat porii canapelelor si, in ultima instanta, au vopsit-o.
Fiindca ea era prea ametita pentru a alege culoarea, am optat eu pentru o combinatie vesela de alb cu rosu. Iar dimineata, dupa depanatul amintirilor din perioada leasingului cu ceilalti combatanti, dupa ce am povestit de nu stiu cate ori cum i-a cazut prima bujie pe care o pastrez si acum intr-o cutiuta am fost chemata s-o vad.
Era roz! Roz din cap pana-n picioare, cu buzele ciclamen, cu fusta asortata la culoarea rujului, o masina emancipata si dornica sa devina o vedeta.
Din clipa aceea, nimeni nu m-a mai vazut pe mine, peste tot numai ea, ea, ea, cu infatisarea-i rozalinda obraznica, plesnind de sanatate si tupeu.
Am hotarat sa mai fac o schimbare si am inlocuit-o cu un Fiat Grande Punto, care e civilizat, actual, modern, dar parca incepe sa-si ia si el trapa de sticla la purtare de cand a observat ca lumea il priveste admirativ. O sa iau lucrurile asa cum sunt, caci am ajuns la o concluzie clara: masinile ne conduc, dom’le.
Recomandările noastre
