Horia-Roman Patapievici: "Zi de zi, noapte de noapte, de doua saptamani, asist siderat la spectacolul politico-mediatic pe care il livreaza, plesnind de satisfactie, actorii momentului - politicieni si moderatori de televiziune."
Nu toti politicienii participa la acest joc, ci, fireste, numai cei pe care ii agreeaza moderatorii. Prin prezenta sustinuta la televizor, acesti politicieni ne-au devenit la fel de familiari ca prezentatoarele de televiziune. Au ajuns, din oameni politici, politicieni de televiziune. Cat despre moderatorii care fac si desfac pentru noi complicatele jocuri ale politicii, ei si-au parasit de mult impartialitatea binevoitoare a moderatorului clasic, adoptand, toti, atitudinea bataioasa si stilul instigator al moderatorului care joaca (tare): ei au ajuns sa faca politica cot la cot si in rand cu politicienii.
Problema e ca politicienii au fost alesi, in timp ce ei sunt doar angajati. Or, e o mare deosebire intre cele doua pozitii. Cine face politica in virtutea faptului ca a fost ales prin vot democratic este complet liber sa o faca, atat potrivit constiintei sale (caci a fost ales), cat si Constitutiei (caci mandatul sau nu este imperativ). In timp ce, ca angajat, cel care face politica risca sa nu poata face decat politica banilor pe care ii primeste.
Nu e obligatoriu, fireste, dar e suficient sa fie posibil, pentru ca toata onorabilitatea sa se naruiasca. Iar inversunarea cu care acesti moderatori modereaza instigand si instiga moderand nu ne face sa uitam, ci ne readuce mereu in memorie ca ei au ajuns sa modereze emisiunile in care fac politica nu prin vointa electoratului, ci prin gratia angajatorului, care, fiind uneori si actor politic (cazul Dan Voiculescu), are atat agenda averii sale, cat si pe aceea a partidului pe care il conduce ori a partidelor de care depinde.
In concluzie, desi sunt strans imbratisati in jocul politic, politicienii de televiziune si moderatorii politici au legitimitati inegale, iar riscul lor de onoare e foarte diferit. Intrucat, potrivit fisei postului, politicienii trebuie sa faca politica, iar moderatorii nu, primii nu risca nimic facand-o oricat de irational, in timp ce ultimii isi risca onoarea oricat de rational le-ar tine primilor isonul.
Mai este, fireste, chestiunea banilor. E adevarat ca si politicienii fac politica pe bani - dar ei sunt platiti sa o faca, in timp ce moderatorii, potrivit codului lor deontologic, sunt platiti sa n-o faca. In ambele cazuri, si daca fac politica pentru ca sunt platiti, si daca sunt platiti in ciuda faptului ca fac politica, tot sunt dezonorati: pentru simplul si elementarul motiv ca moderatorii nu trebuie sa faca politica.
Exista o consecinta politologica importanta a felului de a face politica pe care l-a consacrat cu autoritate ultima luna de atacuri in direct. Ca platoul televiziunii s-a transformat in ring de box e pitoresc (si antrenant, pentru o viziune pugilista a vietii; repugnant, pentru una estetica). Dar faptul ca cel mai important actor politic al momentului a ajuns sa fie, in locul institutiilor democratice traditionale, presa de televiziune e dramatic. Antrenati de spectacolul viciului uman si purtati de sentimentele tulburi pe care le dezvolta chibitii la luptele de cocosi, am asistat cu totii la o substitutie de proportii. Parlamentul ales prin vot a fost pe nesimtite inlocuit de parlamentul invizibil al telespectatorilor pe care ii lipeste de ecran agresivitatea moderatorilor si lipsa de scrupule a politicienilor.
A ajuns sa aiba importanta politica numai cine face rating mediatic, ceea ce inseamna ca, intr-un fel (si pana la o anumita limita) jocurile se fac si se prefac cu telecomanda. Politicienii curteaza nu numai televiziunile prietene, ci si emisiunile mai vizibile, adica moderatorii cu rating mai mare. Batalia nu se mai castiga in fata electoratului (si in timpul campaniei electorale), ci mai ales in fata camerelor de luat vederi, cu voia si complicitatea moderatorilor (pe toata durata mandatului). Fraudele politice exista numai daca sunt filmate (votul dublu al lui Dan Claudiu Tanasescu, proba veritatii prin filmarea biletului etc.).
Exista numai politicienii care lovesc in direct, numai moderatorii care beau sange. Totul s-a degradat, caci noi toti, telespectatorii, vrem tot mai mult spectacol, tot mai mult scandal, tot mai multe atacuri. Am ajuns asemenea romanilor care nu voiau decat circ. Il avem. Dar, tot ca ei, riscam sa nu primim decat asta - si o biata paine la cheremul stapanilor, uneori.
Un nou mod de a face politica s-a nascut sub ochii nostri. Politologic remarcabil e faptul ca noua alianta dintre televiziuni si politica a mutat institutiile politice standard (presedintie, guvern, ministere, parlament), dintre zidurile lor, in fata ecranelor. Si, de aici, ele se afla deja, de facto, in buzunarele patronilor.
Recomandările noastre
