Calin Hera: "A avea buna imagine in fata Domnului si in fata doamnelor si domnilor alegatori."
Multi ani dupa decembrie 1989, aproape ca n-a existat persoana publica in Romania care sa nu-si fi facut un titlu de glorie vorbind despre construirea vreunei biserici. Nu exista localitate mai acatarii in care sa nu fi inceput, pe locuri sfintite in prealabil de celebrele soboruri de preoti, construirea cate unei catedrale a neamului (numeroase astfel de constructii au ramas inca neridicate pana la capat).
Era de inteles. In tara exista o nevoie de lacase de cult data nu doar de faptul ca Ceausescu demolase cateva zeci de biserici, ci mai ales pentru ca, timp de 45 de ani, romanii nu-si putusera exprima liber credinta. De aici pana la o efervescenta ctitoreasca n-a fost decat un pas. In cei 17 ani postdecembristi s-au construit in Romania cateva mii de lacase de cult, cele mai multe apartinand Bisericii Ortodoxe (86,7% dintre romani se declara ortodocsi). Statisticienii au numarat fix 14.870 de biserici in care slujesc 13.925 de preoti si diaconi. Statisticile nu pomenesc bisericile aflate in constructie, dar spun ca, in acest moment, avem o proportie de o biserica la 1.270 de credinciosi.
E mult, e putin? Depinde cine raspunde la aceasta intrebare. E cert insa ca, in Romania, constructia de biserici a devenit un fenomen care are si o explicatie mai pamanteasca: gestul reprezinta un potential enorm de castig de imagine. Lucru sesizat prompt de politicieni si oameni de afaceri. Caci ce e mai facil, daca iti doresti o cariera politica si ai suficienti bani sau „drept de semnatura” pentru banul public, decat sa ridici un lacas de cult? Succesul la public e garantat, iar formula a functionat de minune pana acum. Atat in cazul „sponsorilor” particulari, cat si al celor care au folosit banul public. Doar e de notorietate ca, in toate sondajele, Biserica se bucura de o popularitate covarsitoare.
In aceasta cheie trebuie interpretat si scandalul din Consiliul Local Ploiesti, unde consilierii s-au certat si, in final, au aprobat alocarea unor fonduri de aproape doua ori mai mari pentru construirea unor biserici (opt la numar) decat pentru consolidarea si modernizarea unor spitale. E aceasta, oare, agenda ploiesteanului platitor de taxe si impozite? Au fost consilierii ploiesteni patrunsi de credinta si de datorie crestina? Sau votul lor a fost unul pragmatic, cu iz electoral?
Sunt de condamnat cei care ii suspecteaza de ipocrizie? E crestineste sa ridici lacasuri de cult, dar nu e la fel de crestineste sa faci, daca poti, spitale sau scoli? Una e sa faci o biserica, pentru ca e un gest potential aducator de voturi, si alta sa folosesti cat mai bine banul public. E greu de facut o comparatie intre utilitatea sprirituala a unei biserici si cea practica a unui spital sau a unei scoli ori a unei strazi cu mai putine gropi in ea. Slava Domnului, nu exista o competitie intre cele doua!
Fireste, e treaba multimilionarului atunci cand da bani ca sa ridice o biserica. Jos palaria, plecaciune! Dar de ce oare seamana asta mai degraba cu donatiile facute, de Sarbatori, la casele de batrani sau de copii orfani, obligatoriu cu o droaie de ziaristi de fata? Zau asa, este nevoie de masura chiar si din partea doritorilor de buna imagine in fata Domnului si in fata doamnelor si domnilor alegatori.
Recomandările noastre
