Ortodocsii il sarbatoresc astazi pe Sfantul Ioan, cel care l-a botezat pe Hristos in apa Iordanului, numit si Inaintemergatorul Domnului.

Prilej de fericire, dar si de intrebari: cine au fost primii, crestinii sau romanii? Cum a patruns crestinismul in tara noastra? Suntem crestini de mii de ani sau prizonierii unor legende?

Sfantul Andrei este considerat drept Apostolul romanilor, iar in 1997 a fost inscris in calendarul bisericesc drept "Ocrotitorul Romaniei". Destul de tarziu daca tinem cont de faptul  ca acum trei sute de ani protectorii Tarii Romanesti erau Sfintii Apostoli Petru si Pavel.

Ucenic al lui Ioan Botezatorul, Sfantul Andrei a  fost primul chemat la apostolat de Iisus Hristos. A fost martor la multe dintre minunile facute de acesta, a mers pentru a vesti Evanghelia in Asia Mica, Peninsula Balcanica, in teritoriile din jurul Marii Negre si a murit ca martir la Patras, in Grecia, unde sunt pastrate moastele sale. Andrei este revendicat de greci, de bulgari, de ucraineni si de rusi drept Apostol al natiei lor.

Ucrainenii si Cronica lui Nestor

Profesorul dr. Nicolae V. Dura sustine ca, in secolele XI-XII, "Cronica lui Nestor" (cunoscuta si sub numele de "Vechea cronica rusa de la Kiev") a pus in circulatie legenda potrivit careia Rusia kieveana ar fi fost crestinata de Apostolul Andrei. Aceasta legenda este si astazi cultivata de istoriografia ucraineana.

De altfel, inca din 1919, ucrainenii au ridicat in mijlocul Kievului un ansamblu sculptural din care facea parte si statuia Apostolului Andrei pe soclul caruia statea scris ca acesta a ajuns si pe acel "munte" pe care s-a inaltat Kievul. In 1996, ucrainenii au refacut ansamblul si, odata cu el, legenda originii apostolice a crestinismului Rusiei kievene.

In fapt, cum scrie in "Scythia Minor si Biserica ei apostolica" profesorul Dura, moastele Sfantului Apostol Andrei au fost aduse la Constantinopol de la Patras abia in anii 356-357.

"Or, in vremea aceea, legenda potrivit careia Apostolul Andrei ar fi predicat si in Scythia Mayor - Crimeea de astazi - nu se nascuse inca. Probabil aceasta avea sa apara abia in secolele X-XI, odata cu sosirea la Kiev a primilor ucenici ai apostolilor slavilor, Chiril si Metodoiu. Sositi din Sudul Dunarii au adus cu ei aceasta pioasa legenda, care le-a servit pentru a da crestinismului kievean si o origine apostolica."

Misionar in Scythia - Dobrogea de azi

In fapt, raspandirea crestinismului in Peninsula Balcanica a fost facuta de Sfantul Apostol Pavel si de ucenicii sai, lucru pe care il afirma el insusi in unele epistole. Insa, potrivit unei traditii consemnate de Sfantul Ipolit (170-236), Apostolul Andrei "a vestit cuvantul Evangheliei scitilor si tracilor".

Marturii despre prezenta lui Andrei in Dobrogea exista inca din secolul III, in lucrarea "Despre Apostoli", a lui Hipolit Romanul, mort in timpul persecutiei Imparatului roman Decius (249-251).

In secolul al IV-lea, Eusebiu de Cezareea a preluat de la scriitorul bisericesc Origen anumite date referitoare la activitatea Apostolilor, amintind si de Andrei: "Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor s-au imprastiat in toata lumea de atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia...".

In secolul al VII-lea, un calugar cu numele de Epifanie scrie lucrarea "Viata Sfantului Andrei", in care aminteste ca printre popoarele crestinate de Apostol se numara si scitii. 

Sinaxarul Bisericii Constantinopolitane mentioneaza ca Andrei a predicat in "Pont, Tracia si Scitia". Acelasi Sinaxar ne arata ca Sfantul Andrei a fost hirotonit ca episcop de Odyssos, Varna de astazi, pe ucenicul sau Amplie.

Mai tarziu, in secolul al XIV-lea, scriitorul bizantin Nichifor Calist mentioneaza ca Andrei a predicat in "pustiurile scitice", iar istoricii rusi considera ca Apostolul a ajuns in nordul Marii Negre. Mitropolitul Dosoftei al Moldovei scria in lucrarea sa, "Viata si petrecerea Sfintilor", ca "Sfantul Andrei a avut ca teritoriu misionar Bitinia, Marea Neagra si Propontul, Halcedonul si Vizantea - unde e acum tarigradul - Tracia si Macedonia, Tesalia, si sosind la Dunare ce-i zic Dobrogea, si altele ce sunt pe Dunare...".

Montanus, primul preot daco-roman

Academicianul Mircea Pacurariu, cel mai de seama istoric bisericesc roman, il citeaza pe Tertulian din Cartagina (160-240), care in lucrarea sa "Liber adversus Judaeos" scrie ca "Hristos stapaneste si tinuturile sarmatilor, dacilor, germanilor si scitilor".

Cam in acelasi timp, Origen din Alexandria scrie ca "foarte multi dintre britanici, germani, daci, sarmati si sciti n-au auzit cuvantul Evangheliei".

Academicianul Pacurariu deduce de aici ca unii dintre acestia totusi l-au auzit. "De o crestinare masiva a daco-romanilor putem vorbi numai dupa 271-275, la parasirea Daciei de catre Aurelian", scrie Mircea Pacurariu.

Dincolo de aceste controverse si de trecerea Apostolului Andrei prin Dobrogea, prezenta crestinismului pe teritoriul Daciei este dovedita prin persecutiile suferite sub imparatii romani Diocletian si Galeriu de daco-romanii trecuti la crestinism (Epictet si Astion din Halmyris, Dasius din Durostorum etc.).

Strict istoric, pe 26 martie 304, preotul Montanus si sotia sa Maxima, originari din orasul Singidunum (azi Belgrad), au fost inecati in raul Sava, in localitatea Sirmium (azi Mitrovita din Iugoslavia) din ordinul guvernatorului Pannoniei, Probus. Acest Montanus este primul preot daco-roman cunoscut cu numele in istorie.

Traditie

Primii crestini botezati de Apostolul Andrei: Innul, Rimmul si Pimmul

Pestera Sfantului Andrei este amplasata in dreptul localitatii Ion Corvin, din judetul Constanta, intr-o padure de tei. Considerata primul lacas de cult din Romania, pestera este locul de unde, potrivit traditiei, Apostolul Andrei a raspandit crestinismul. Andrei a ajuns pe pamantul dobrogean si s-a oprit cu ucenicii sai intr-o pestera aflata la marginea unei paduri.

Locul nu a fost ales intamplator pentru ca la vest de pestera, la aproximativ 150 de metri, se aflau noua izvoare. Acesta a fost redescoperit abia in primavara anului 1943 de preotul Constantin Lembrav, impreuna cu Jean Dinu, teolog si jurist cu studii la Sorbona.

Potrivit studiilor doctorului Jean Dinu, cele noua izvoare formau paraul Cuzgun ("Porumbel", in turca veche, o evidenta aluzie la primul botez savarsit aici), in care au fost botezati primii crestini de pe aceste meleaguri: Innul, Rimmul, Pimmul,  care, "dand toate saracilor, au ramas cu Apostolul, care i-a hirotonit preoti si au trait multi ani in pesterile lor".

Din cele noua izvoare, astazi se mai vad doar patru (pozitionate in forma de cruce!), iar localnicii si pelerinii le considera izvoarele cu apa cea mai buna din tot cuprinsul Dobrogei. In plus, cercetarile au aratat un lucru extraordinar: pe peretii pesterii, sub stratul de funingine, s-au descoperit urme de smirna, ceea ce demonstreaza ca s-a slujit din vremuri ancestrale in pestera!