Prezentatoarea stirilor de seara de la Pro TV, Amalia Enache,  a petrecut alaturi de prietenul ei o vacanta inedita pe meleaguri romanesti, in localitatea Garda, din Muntii Apuseni, ajungand si prin Maramures si Fagaras.

Macar pentru propriul amuzament, cand te intreaba cineva unde ai fost in concediu, in Grecia, Turcia sau Bulgaria, si tu ii raspunzi „la Scarisoara”, si tot merita un traseu prin tara. Mai ales daca esti genul mai sportiv si nu te sperie muntele. Iar daca nu-ti permiti sa ajungi la Cascada Niagara, macar Cascada Cailor (de la Borsa) s-o vezi. Asadar, ne-am imbarcat, eu si prietenul meu, in masina cea noua, ca sa o testam pe drumurile patriei.

Vacanta spontana

Am ajuns in Garda pe intuneric si planuiam sa gasim o pensiune cat mai aproape de ghetarul Scarisoara. N-a fost sa fie, drumul de cativa kilometri de urcus era blocat de brazii doborati de furtuna puternica din noaptea precedenta.

Jos nu era curent electric, din aceeasi cauza, asa ca la prima pensiune am primit la pachet si un bonus de romantism, o noapte cu lumanari si doua cani cu lapte de la vacuta gazdei.

A doua zi, ne-am decis sa urcam la picior, ca doar eram in expeditie. Dupa prima ora, intr-o caldura de 30 de grade, mai ca regretam ca n-am luat o masina,  asa cum  au facut ceilalti turisti. Oamenii locului ne asigurau ca mai avem „numa’ putin”. Au trecut  insa doua ore pana am ajuns la 1.165 de metri, unde  se afla ghetarul Scarisoara. Sincer, si acum complet detasata, drumul trebuie facut pe jos pentru a te putea bucura de munte si mai ales de minunatele poieni din Apuseni. Am fost fascinata de numarul mare al caselor aflate pe inaltimi, de cat de frumoase sunt, dar si de distanta mare dintre ele. O viata fara vecini.

La ghetar am inceput infofolirea, inauntru era un grad Celsius. Cand cobori in pestera, devine tot mai frig si mainile parca se lipesc de balustrada din metal a scarilor, iar nasul se face rosu din cauza aerului  extrem de rece. La intrare este blocul de gheata care are intre 3.500 si 4.000 de ani, iar stalagmitele sunt superbe. Un austriac a descoperit locul. Am coborat tot la picior si tuturor celor cu care ne intalneam si le vedeam  fetele deznadajduite le spuneam onest chiar inainte sa apuce sa ne intrebe: „Mai aveti o ora, o jumatate de ora, 20 de minute...”.

Peisaje unice

Am plecat apoi spre Maramures, statiunea Borsa. Am ales pensiunea cu cele mai multe flori pentru cazare. Frumos a fost si la Cascada Cailor, unde am urcat cu telescaunul, insa numai dupa numeroase rugaminti si o asteptare mult prea lunga pentru o statiune turistica - trebuia sa se stranga 20 de persoane ca sa-i dea drumul.

Dupa Maramures, am facut o vizita scurta la Voronet, unde mi-ar fi placut sa descopar o atmosfera spirituala, insa acest lucru este imposibil acolo unde sunt multi turisti. Au urmat Cheile Bicazului, un loc extraordinar de frumos si unde abia astept sa ma intorc.

Aventuri in Fagaras

Am pornit apoi pe Transfagarasan, unde sper ca, intr-o buna zi, sa ma intorc pe motocicleta. Cel mai lung  traseu,  pe jos, din acest concediu a fost acolo  si a durat sase ore. De la Lacul Balea, din Fagaras, am urcat pe creasta si am ajuns la Lacul Doamnei, apoi am coborat la Cascada Balea.

Era multa ceata cand am pornit, dar sus am avut noroc de-o vreme superba. La jumatatea drumului, am gasit o stana si m-am imprietenit imediat cu magarusii si cu puii grasuti si inca blanzi de ciobanesc mioritic.

A meritat tot efortul de la urcare. N-ai cum sa traiesti asta in locurile pe unde trece soseaua. Ostenita si fericita, mi-am gasit un pat moale, din muschi, unde am tras un pui de somn. In concluzie, ma bucur ca n-am „imbatranit” si nu m-am „sofisticat” prea tare, incat sa refuz ideea de a face o expeditie in frumoasa noastra tara.

Cazare

Pensiuni agroturistice

O prima saptamana de odihna am petrecut-o la o familie din Muntii Poiana Rusca.

Nu aveam planificat nici macar un loc de cazare, lucru pe care l-am facut de atatea ori si in strainatate, insa aveam sa descopar ca la noi este ceva mai complicat.

In Garda exista cateva pensiuni agroturistice, unde tariful pentru o noapte de cazare porneste de la 32 de lei de persoana (n.r.).

Spre sfarsitul concediului am innoptat si la niste prieteni de-ai nostri din Odorheiu Secuiesc.

Restaurant

„Gonduzo”, cu traditie ungureasca

Un restaurant care nu trebuie ocolit se afla in Odorheiu Secuiesc si se numeste Gonduzo.

In limba romana, Gonduzo ar putea insemna „locul in care lasi deoparte orice gand”.

Aici am gustat din diferite delicatese unguresti, servite intr-un mod traditional.

Portiile de mancare erau foarte mari. O astfel de portie, cu tot cu garnitura, a costat aproximativ 20 de lei.

Pot spune ca nu voi uita prea curand masa ungureasca de la acest restaurant.

Sfaturi

Informati-va inainte de a pleca la drum

Pont. Ca sa vezi Lacul Rosu de sus si nu din parcarea cu mititei si bere, exista o punte din lemn care nici nu este atat de greu de trecut.

Pentru orice eventualitate aveam numarul de telefon al salvamontistului la mine. Nu se stie niciodata cand e nevoie.

Din pacate, trebuie sa va asteptati la drumuri proaste. Aceasta a fost cea mai mare dezamagire. Le-am gasit la fel de proaste, daca nu chiar mai deteriorate decat acum cinci ani, cand mi-am petrecut ultima data concediul in Romania.