Încurajat de evoluţia din Irak, PKK luptă pentru un stat independent.

Ministrul turc de externe, Ali Babacan, a insistat marţi, la Bagdad, asupra rolului diplomaţiei în rezolvarea problemei rebelilor kurzi din nordul Irakului, însă a respins oferta de încetare a focului lansată de Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) cu o seară în urmă.

În acelaşi timp, omologul său irakian, Hoshyar Zebari, a dat asigurări că guvernul de la Bagdad este dispus să combată „ameninţarea“ reprezentată de bazele PKK din Kurdistanul irakian.

În ultimele zile, Turcia şi-a intensificat pregătirile în vederea lansării unei incursiuni militare în nordul Irakului, având ca scop distrugerea bazelor PKK, însă în convorbirile de la Bagdad, Babacan a adoptat un ton moderat.

Pe de altă parte, premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, aflat la Londra, a declarat că o eventuală operaţiune militară ar viza strict poziţiile controlate de rebelii PKK, asigurând că ţara sa nu are niciun fel de intenţii ascunse privind integritatea teritorială ori unitatea politică a Irakului.

Risipiţi în Orientul Mijlociu

Kurzii sunt o populaţie non-arabă, musulmani sunniţi, care vorbesc o limbă înrudită cu persana. Ei trăiesc în Turcia, Irak, Iran, Siria şi Armenia, însă au şi puternice comunităţi în diaspora. Potrivit estimărilor, în lume există în total între 27 şi 37 de milioane de kurzi.

De-a lungul istoriei lor, kurzii au fost mai tot timpul subjugaţi, dar după Primul Război Mondial, prin Tratatul de la Sevres li s-a promis independenţa. Iranul, Irakul şi Turcia au respins tot timpul ideea unui Kurdistan independent, iar marile puteri occidentale n-au găsit niciun motiv să-i ajute pe kurzi.

Pe acest fond, în 1978, a luat naştere Partidul Muncitorilor din Kurdistan, mişcare care împleteşte ideologia marxistă cu naţionalismul kurd şi care, de-atunci încoace, este un ghimpe în coasta Turciei.

În 1984, PKK a declanşat lupta armată cu intenţia declarată de a înfiinţa un stat kurd în sud-estul Turciei. Peste 30.000 de oameni au pierit în acest conflict.

PKK a primit o grea lovitură în 1999, prin capturarea liderului său, Abdullah Ocalan. El a fost condamnat la moarte, însă ulterior pedeapsa i-a fost comutată în închisoare pe viaţă. În prezent, circa 3.000 de luptători PKK sunt refugiaţi în nordul Irakului, de unde lansează atacuri pe teritoriul Turciei.

Un prim pas spre independenţă

Căderea lui Saddam Hussein a intensificat şi lupta pentru autonomie a kurzilor din nordul Irakului. Din septembrie 2006, pe clădirile guvernamentale din această regiune flutură drapelul kurd şi nu puţini sunt cei care susţin divizarea pe criterii etnice a Irakului.

Această variantă este luată în calcul şi la Washington, unde Senatul a adoptat marţi o declaraţie prin care se constată că Irakul este practic divizat. Măsura sprijină planul de transformare a Irakului într-o confederaţie alcătuită din trei regiuni - cea kurdă în nord, cea şiită în sud şi o enclavă sunnită în centrul ţării.

AL DOILEA FRONT Tensiuni la graniţa irakiano-iraniană

Mai puţin mediatizate decât incidentele de la frontiera turco-irakiană, şi la graniţa dintre Irak şi Iran au loc lupte de gherilă. Kurzii de aici sunt reuniţi în Partidul pentru viaţă liberă în Kurdistan, facţiune desprinsă din PKK. Rebelii kurzi din zonă lansează frecvent atacuri asupra forţelor iraniene, după care se retrag la bazele de pe teritoriul irakian. Teheranul a acuzat SUA că ar sprijini forţele de gherilă.