Din 100.000 de euro, Ministerul Culturii nu a cheltuit nimic pentru promovarea cărţilor şi a autorilor pe care i-a invitat la salonul de carte.
Nici nu s-a încheiat bine ediţia din acest an a Târgului de Carte de la Frankfurt (10-14 octombrie), considerat cea mai importantă manifestare de domeniu din lume, şi România iese din nou în evidenţă. Nu prin altceva, ci prin „eternele şi fascinantele“ păcate, care apar oriunde, lucrurile sunt lăsate pe seama statului şi a oficialităţilor: proasta organizare, dezinteresul pentru rigorile elementare, de gramatică şi de o stăpânire corectă a unei limbi străine, incapacitatea de a promova autorii, obstinaţia de a prezenta frumuseţ ile turistice şi fondul tradiţional, o reminiscenţă a festivismului comunist, deşi subiectul acum era piaţa editorială românească. „Ministerul are o problemă“ Rugaţi să comenteze modul în care s-au cheltuit 100.000 de euro pentru stand, ministrul Adrian Iorgulescu şi Tudorel Urian, purtătorul său de cuvânt, au practicat „scăldarea“ subiectului, vechiul refugiu al autorităţilor: responsabilitatea aparţine numai persoanei care s-a ocupat personal, Ana Andreescu, aceasta nu s-a întors încă în ţară; ulterior, ea va trebui să redacteze un raport, pe baza căruia Ministerul Culturii şi Cultelor (MCC) va face o evaluare a prezenţei la Frankfurt.
Pentru ministrul Iorgulescu, manifestarea (care de fapt s-a încheiat duminică) „este încă în derulare“, aşa că „nu mi se pare normal să tragem concluzii“. Tudorel Urian recunoaşte că, dacă lucrurile stau astfel, „MCC are o problemă“. El îşi aminteşte că, la Târgul de Carte de la Paris de acum doi ani, standul României organizat de aceeaşi Ana Andreescu, aceasta a închiriat un spaţiu chiar lângă WC: numai cine mergea la toaletă ajungea la standul nostru… Dar este dracul chiar atât de negru, acţiunea ministerului - atât de nefastă şi de pe urma Târgului de la Frankfurt nu s-a ales nimeni cu nimic? Dimpotrivă, reprezentanţii editurilor insistă că ei şi-au făcut treaba pentru care veniseră acolo - întâlniri cu editorii străini, achiziţ ii de titluri noi, prezentarea propriilor autori din portofoliu - şi că aspectul standului este mai puţin important. Editorii, mulţumiţi de contracte Editura Polirom e mândră că a reuşit să câştige „bătălia“ pentru dreptul de publicare a volumelor lui Doris Lessing, câş- tigătoare a Nobelului la 88 de ani. Pentru Magdalena Mărculescu, directorul editorial de la Trei, „nu târgul de la Frankfurt a fost un fiasco, ci standul României de anul acesta, organizat de MCC“. Lidia Bodea, director general Humanitas, prezentă pentru al 10-lea an la Frankfurt, a avut o agendă de peste 60 de întâlniri - „nu vedeam standul decât dimineaţ a, când îmi lăsam haina, şi seara“ - şi consideră că, pentru Humanitas, acesta a fost un târg de succes. Printre cele 150 de titluri achiziţionate se numă- ră o istorie a FBI-ului apărută la Yale University Press sau o serie de ghiduri politic incorecte. DEZINTERES Autorii români, invizibili Pentru Grigore Arsene, preşedintele AER, „reprezentarea României la Frankfurt este făcută de editurile particulare şi de echipele lor care umblă peste tot. Standul a fost doar o placă turnantă, un loc în care ne întâlneam“.
Norocul a făcut ca standul României să fie plasat între cel al unei foste republici sovietice din Asia Centrală, la care o duduie corpolentă scutura din nişte clopoţei, şi standul Ungariei, de la care am fi avut ce să învăţăm în ce priveşte promovarea autorilor. De exemplu, fotografiile cu autorii români aveau dimensiuni de timbru pe afişele de la stand.
Recomandările noastre
