Rezultatele Biroului Român de Audit al Tirajelor (BRAT), date publicităţii la începutul acestei săptămâni, au stârnit îngrijorare în redacţii, fiindcă majoritatea cotidienelor scad ca vânzări, unele chiar sub limita alarmantă de 20 de mii de exemplare pe ediţie. Totuşi, un calcul pe toată piaţa arată că aceasta creşte, ba chiar sensibil, cu aproape 9%.
Cotidienele româneşti auditate de BRAT sunt în număr de 13, dacă excludem publicaţiile gratuite precum „Compact“ sau „Curentul“. Ultimele cifre arată că în perioada iulie-septembrie 2008 ele au vândut, în medie, aproximativ 851 de mii de exemplare pe zi. „Impresia artistică“ de piaţă în declin e dată de faptul că nouă din cele 13 titluri scad faţă de trimestrul al treilea din 2007. Totuşi, pe atunci piaţa - considerată ca incluzând aceleaşi 13 titluri - era de numai aproximativ 780 de mii de exemplare vândute. Cine sunt câştigătorii?
Încă de anul trecut, trendurile erau destul de clare. În loc de un tabloid puternic, „Libertatea“ (Ringier), care deţinea aproximativ o treime din piaţă în 2006, în top se prefigurau alte două ziare bulevardiere puternice, „Click!“ (Patriciu) şi „Cancan“ (Cancan media). În semestrul al treilea din 2008, trendurile se confirmă, cu „Click!“ la 132 de mii de exemplare vândute şi „Cancan“ la 107 mii. „Libertatea“ scade, e drept, cu aproximativ 17% faţă de trimestrul al treilea din 2007, la aproximativ 212 mii de exemplare vândute, dar asta înseamnă doar o diferenţă de puţin peste 40 de mii, în timp ce „Cancan“ şi „Click!“ câştigă, împreună, în jur de 140 de mii de exemplare (creşteri de 155 şi 130 la sută, altfel spus).
Ascensiunea „Libertăţii“, la începutul anilor 2000, a arătat că cititorul român e tentat de subiecte uşurele. Succesul celorlalte două titluri dovedeşte că tentaţia e mai mare decât se presupunea. E grăitor faptul că lângă „Libertatea“ este loc de „Click!“, un titlu foarte asemănător, realizat chiar de fosta redacţie a cotidianului Ringier.
Segmentul celor trei tabloide vinde în iulie-septembrie 2008 aproximativ 450 de mii de exemplare, adică se ridică la 53% din cele 850 de mii ale întregii pieţe. Prin contrast, cele şapte titluri autointitulate „de referinţă“ („Jurnalul“, „România liberă“, „Evenimentul zilei“, „Adevărul“, „Gândul“, „Cotidianul“ şi „Ziua“) au un total de numai 237 de mii de exemplare.
Cum spaţiul nu ne permite consideraţii specifice pentru fiecare titlu, vom enumera doar carenţele comune ale ziarelor de referinţă. Prima este că informaţia „uşoară“ a tabloidelor nu e doar uşoară, ci şi alta decât cea dată cu o zi înainte de televiziuni sau site-urile de ştiri. Prin contrast, pe 1 decembrie, după alegeri, cotidienele politice s-au mulţumit să apară cu procentele din exit-polluri. Apoi, ziarele serioase sunt inevitabil victima dezinteresului public faţă de viaţa politică tot mai absurdă şi plicticoasă, la fel cum ghidurile TV scad din cauza modului tot mai vulgar şi lipsit de strălucire cum se face televiziunea în România. Dar asta nu înseamnă că scenarita din editoriale şi comentarii, declara- ţiile fără consistenţă ale politicienilor şi analiş- tilor, obsesiile ideologice n-ar putea fi eliminate. Şi nu în ultimul rând, jurnaliştii „serioşi“ ar avea destule de învăţat de la colegii lor de la tabloide, cu privire la modul cum se răstoarnă o informaţ ie pentru a ajunge la interesele cititorului şi temele mai puţin metafizice, dar care îl afectează direct pe acesta în viaţa de zi cu zi.
Recomandările noastre
