Partidul Pentru Patrie e o formaţiune de patrioţi şlefuiţi pe aleile aparte ale Ferentariului, care se revendică de la luptătorii anticomunişti din munţi şi care pentru a supravieţui politic şi-au unit forţele "cu domnul Gigi Becali", un prinţ neîncoronat al Zăbrăuţiului.

Pe Strada Veseliei, în Ferentari, se ajunge greu şi se trăieşte periculos. Atât de periculos încât, odată coborât din spaţiul protector al maşinii, rişti atacul frontal al unor hoarde de câini sub privirile concesive şi neputincioase ale stăpânilor sexagenari. De fapt, pe Strada Veseliei ceva chiar respiră a nepăsare atemporală, ca şi cum o bucăţică de sat românesc a fost teleportată fără ştire la marginea unui Bucureşti care-şi ridică ameninţător blocurile sinistre spre un cer plumburiu. Poezii de cartier Ferentariul e ca o poezie aici: căsuţe mici şi cochete, ceva terenuri dezafectate, patrupede comunitare făcând legea şi oameni ce ridică din umeri, ca într-un tablou impresionist pictat într-o după-amiază leneşă. S-ar zice că semnele prevestitoare fuseseră deja livrate. La numărul 21, în spatele gărduleţului ruginit apăsat de umbra unui copac, se ridică o clădire de două etaje, îmbrăcată într-un alb spălăcit. Pe o pancartă verde, instalată la primul nivel, scrie "Partidul Pentru Patrie". Un drapel străjuieşte atent, în bătaia vântului, aceste cuvinte. Suntem în faţa sediului „metropolitan” al formaţiunii politice. Asta pentru ca PPP face parte din specia rară a partidelor cu puterea „descentralizată”. Preşedintele interimar, un învăţător, stă departe, tocmai în Bucovina, la Suceava. Deşi clădirea pare recent ridicată, aerul ei respiră a vechi şi a dezordine. Evident, nu este nimeni înăuntru şi asta ni se confirmă când zărim lăcăţelul aşternut discret pe uşă. Există, probabil, şi o explicaţie.

PPP e de găsit în Registrul Partidelor Politice de la Tribunalul Bucureşti, asta e sigur. Campanie!, se aprinde victorios un "beculeţ". Poate de aia nu e nimeni. Plecăm trişti, inspectând scrupulos afişele electorale de pe stâlpi. Aproape de ieşirea în artera principală, miracolul se produce: un autocolant al Partidului Pentru Patrie! Şi, pentru că o surpriză nu vine niciodată singură, în partea inferioară stă ghemuit un număr de telefon. Strada Veselei pare altfel de-acum.

"Actul politic este unul moral" La capătul celălalt al firului dăm de Florin Dobrescu, secretarul general al partidului şi membru al formaţiunii încă din 1996. Avea, pe atunci, 22 de ani şi gândea "pozitiv", cum se gândea la mijlocul anilor '90. Au trecut anii, viaţa s-a schimbat şi nu prea, dar visele sunt la locul lor: "Vrem să facem politică adevărată, deci să fim morali şi oneşti. Pentru că ceea ce numim astăzi politică în raport cu marile partide este, de fapt, o glumă". Şi mai mult, o definiţie care l-ar face gelos şi pe politologul Daniel Barbu: "Actul politic, în esenţa lui, este unul moral".

Florin Dobrescu ne explică de ce nu am găsit pe nimeni la sediul partidului. Campania îi obligă pe membrii organizaţiei (predomină pensionarii radicali) să fie pe teren. De fapt, nici nu sunt foarte mulţi, până în 30.000, împrăştiaţi prin toată ţara, din care să tot fie 1.000 cu adevărat implicaţi activ. Secretarul general al PPP ştie că partidul său e unul invizibil mediatic, dar ne asigură că existenţa sa împlineşte un ideal mult discutat: cel al rezistenţei anticomuniste. Al politicii de dreapta ce poartă memoria victimelor de la mijlocul anilor '50. Aşa a apărut şi partidul, cu 15 ani în urmă. Ion Gavrilă Ogoranu l-a înfiinţat şi l-a condus, patern, până în 2006, când a decedat.

Refugiul ultimilor legionari Florin Dobrescu admite că "mulţi simpatizanţi ai partidului nostru au fost legionari, oameni care au facut puşcărie nu doar după instaurarea regimului comunist, ci chiar şi în timpul dictaturii antonesciene. Toţi oamenii ăştia au ajuns însă să preţuiască statul de drept. Istoria i-a învăţat asta, mai mult decât orice". După Dobrescu, idealurile rezistenţei explică de ce Partidul Pentru Patrie are succes, cât are, în Suceava, Caraş, Făgăraş, Arad sau Bacău. Cu vorbele secretarului: "adică acolo unde sentimentul antitotalitar este viu".

16 oameni ai formaţiunii candidează la parlamentarele de duminică, toţi o fac însă pe listele PNG-ului. Gigi Becali e un fel de prinţ de Ferentari, de când, în noiembrie 2006, "a dat lumină la tot cartierul", anihilând "Intifada" din Zăbrăuţi. Secretarul general al partidului ne asigură însă că toate cheltuielile sunt suportate personal de candidaţi, alianţa cu partidul lui Gigi Becali fiind doar o modalitate de a asigura o mai mare vizibilitate. E drept, alianţa asta s-a făcut şi pe fondul unei sensibilităţi comune, "în ceea ce priveşte credinţa şi neamul nostru, românesc".

ALESUL Partidul cu un singur consilier în toată ţara PPP n-a avut succes la "adevăraţii patrioţi românii". Statisticile sunt necruţătoare: partidul din Ferentari a câştigat un singur post de consilier local la nivel naţional, la alegerile din vara lui 2008. La parlamentare însă, Pentru Patrie a sunat deşteptarea şi atacă nemilos cu 16 candidaţi, descrişi drept "oameni buni, sufletişti şi de calitate".

Şi mai au un motiv de mândrie foştii simpatizanţi legionari care au învăţat să preţuiască statul de drept: fac parte din singurul partid din ţară care are sediul pe un teren donat de un simpatizant înfocat. Sediul l-au făcut ei, cu mâinile lor, punând piatră peste piatră. S-au şi pozat când cu construcţia, şi, mândri nevoie mare, au pus pozele pe site (www.pentrupatrie.ro). Ce dacă e pe Veseliei, în Ferentari, lângă pizzeria "Bella Italia" şi baza sportivă Electromagnetica?

11.625 de voturi a obţinut, în total, PPP la alegerile locale din 2008

MEMBRI MARCANŢI De la Gavrilă-Ogoranu la Ernest Maftei Perioada de glorie a PPP s-a consumat pe la mijlocul anilor '90, când Ion Gavrilă Ogoranu, simbolul formaţiunii, era încă în putere. Ogoranu, născut într-o zi de ianuarie, în 1923, a fost şeful luptătorilor anticomunişti din Munţii Făgăraşului. În 1993 a fondat PPP, iar 13 ani mai târziu pleca în lumea celor drepţi din calitatea de preşedinte al acestei organizaţii, blestemată să rămână periferică, sortită a cădea acum, în 2008, în mrejele lui Gigi Becali. Un alt memebru marcant al PPP a fost actorul Ernest Maftei, care s-a adăugat partidului în 1995. Partizanii de azi ai PPP îşi amintesc de "Bădia" (care a fost şi deţinut politic la Galaţi, Jilava şi Văcăreşti) ca de un "exemplu de demnitate, pentru că a refuzat, pe finalul carierei, să joace într-o telenovelă românească, în ciuda onorariului impresionant, 300 de euro pe zi. Şi a mai avut şi curaj să spună că producţia de televizune este mediocră".

„În lutul greu din care am plecat / Am frământat simţire. / Din ură am clădit iubire. / Între seninul din Înalt / Şi jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am fost învins, dar nici n-am câştigat. / Mi-e barba albă, încâlcită, roasă. / Părinte, o să vin curând acasă” Ernest Maftei, într-un bilet lăsat familiei în seara de 21 decembrie 1989, devenit peste ani literă de lege a Partidului Pentru Patrie CIFRE. Formaţiunea înfiinţată de Ion Gavrilă Ogoranu n-a făcut prea multe la alegerile generale din 2004. 14882 de voturi la Camera Deputaţilor şi 19314 la Senat s-au strâns în "tolba" electorală a PPP. În vară, la locale, scenariul s-a repetat. Doar 11625 de voturi s-au pus "Pentru Patrie".