Partidul Naţional Democrat Creştin, ţinut în viaţă de idealurile unui bătrân ţărănist şi de banii unui fiu, doctor în hipnoză în Elveţia, trebuia să aibă şase candidaţi în alegeri, dar "unul de la Galaţi a avut un necaz cu o mită". Partidul Naţional Democrat Creştin (PNDC) e format din disidenţi şi mai mult decât atât. Din disidenţi la disidenţă. Formaţiunea s-a născut pe 6 septembrie 1990, după ce preşedintele Oprea Niţă s-a despărţit, legal şi moral, de PNŢCD.

N-a suportat că în jurul nucleului dur al ţărăniştilor începuseră să graviteze oportunişti şi lichele de tranziţie.

Oprea Niţă nu abdică niciun centimetru când vine vorba de creştin-democraţia adevărată. A stat 11 ani în puşcăriile comuniste pentru culpa de a fi fost în "tineretul ţărănist". După Revoluţie, idealurile lui Maniu, pentru care el îndurase temniţă grea, s-au virusat sub apăsarea grea a vechilor politruci. Aşa şi-a făcut Oprea Niţă, după obiceiul timpurilor, partidul lui. Unul mărunt, de apartament şi de ideal naţional, în care să aibă drept de veto.

De-atunci au trecut aproape două decenii. Oprea Niţă are acum 81 de ani şi un partid la fel de mic. La alegerile parlamentare de la sfârşitul lunii ar fi trebuit să aibă şase candidaţi. Au rămas doar cinci, pentru că unul a fost arestat pentru o mită. Epopeea PNDC rezumă convulsiile, spaimele şi speranţele inimoaselor şi complicatelor partide neparlamentare.

"Şi-o să scrieţi ce zicem noi?"

La sediul bine plasat (în zona Unirii) se lucrează. Un afiş tipărit pe o imprimantă veche, cu jet de cerneală, ne face atenţi: "cade mortar!". Suntem atenţi şi intrăm. La o masă din dreapta, un domn cu cărare pe-o parte studiază atent un mănunchi de hârtii. În stânga, un tânăr trendy e aplecat peste un calculator. În centrul încăperii, un bătrân se încălzeşte la un fel de reşou mai mare. Aici, la PNDC, n-au mai fost jurnalişti de mult: "Au venit tot aşa nişte tineri, acum câţiva ani, dar n-am fost mulţumiţi".

În dimineaţa asta de noiembrie mai intră, din când în când, doar muncitori cu salopete murdare şi şepci roşii pe care scrie "Îmi pasă" şi "Vanghelie". Scepticismul e apăsător. Hazardul ne salvează: silueta unui bărbat masiv, grizonat, îşi face loc pe uşă. Horia Niţă, prim-vicepreşedinte, fiul domnului Oprea, fost membru FSN până pe 12 ianuarie '90, fost poloist la Rapid, în prezent doctor în hipnoză şi patron de institut specializat în medicină orientală şi cercetări psihosomatice la Lugano, în Elveţia.

Prim-vicepreşedintele e încărcat cu câteva plăsuţe cu sucuri şi saleuri - "ce bine ne-am potrivit, simţeam eu că azi se va întâmpla ceva important, am luat şi ţigări (n.r. - şapte pachete de Marlboro roşu), fumez doar în ţară, de supărare". Vine de la o emisiune cu Cristi Tabără, la Pro TV. E revoltat ("M-au lăsat să vorbesc patru minute") şi suprins ("Şi chiar o să scrieţi ce vă zicem noi?"). Scriem.

Mondialul italian i-a salvat de mineri

Ca şi tatăl său, preşedintele, Horia e el însuşi un roman. În vara lui '90, când cu mineriadele, Niţă, tatăl şi fiul, erau cu alte câteva sute de revoluţionari în Italia, la Mondial. România juca un meci de coşmar cu Camerunul lui Roger Milla. Atunci au primit vestea de la nişte vecini: "Au trecut nişte mineri pe la voi pe-acasă". Juniorul a hotărât să nu se mai întoarcă. Seniorul s-a întors, deşi frica era frică: "Eu sunt bătrân, am făcut puşcărie, dacă vin să mă omoare, să mă omoare în România!".

Lui Horia Niţă i-a intrat atunci "cuţitul în oase", a prins spaima asta de ţara natală. Şi nu s-a mai întors nouă ani. Cu munca a luat-o de jos de tot în Italia, chiar dacă s-a aflat în fruntea reprezentanţilor români care au cerut azil politic în "Cizmă". Era perioada romantismului latino: "Italienii ne-au dat azilul, motivând că suntem fraţii lor, sânge din sângele lor, după cum şi e".

Necazul cu candidatul de la Galaţi Până la urmă tot poloul l-a salvat. A mai jucat un timp în Elveţia, a avut noroc de un prim contract bun (60.000 de franci) şi aşa a prins cheag. Ulterior, s-a ţinut de şcoli şi a devenit specialist "în comunicare non-verbală, în empatie, adică într-o discuţie trebuie să îi spui ăluia de stânga ceva de stânga, şi ăluia de dreapta altceva mai de dreapta. Trebuie să ştii să obţii, aşa ieşi câştigător".

Prim-vicepreşedintele simte că din Occident bate vânt rău: "Vine criza şi o să fie prăpăd: un milion de şomeri în România! Conducătorii au furat, au vândut tot, românul simplu a ajuns servitor în ţara lui, pe pâmântul lui". Şi soluţia nu e la PNDC, pentru că - admite - "noi n-avem nicio şansă, dar partidul ăsta e idealul lui tata". Bătrânul recunoaşte că aşa e şi oftează când îşi aduce aminte de "necazul cu candidatul de la Galaţi, care a fost arestat". Fiul nu vrea să intre prea mult în detalii: "Lasă, tată, astea sunt problemele interne ale partidului".

Şi atunci? "Şi atunci, de voi, de mass-media, depinde viitorul de mâine al acestei ţări, să înceteze campania de dezinformare, dezintegrare şi destabilizare. Poporul trebuie trezit, se termină Ţara Românească altfel. Să fiţi curajoşi, să spuneţi adevărul", ne îndeamnă Horia Niţă. Doamna Anişoara Bindea, vicepreşedinte şi avocat, specialistul în drept al partidului, aruncă o perspectivă juridică mai sumbră: "Eh, aici e şi jurisprudenţa CEDO, cu atâtea cazuri de jurnalişti condamnaţi în forţă...".

Şeful de la tineretul naţional, democrat şi creştin (adus în partid de mama lui) ştie cum putem scăpa. Ne face cu ochiul: "Veniţi la noi, în organizaţie, avem cea mai bună doctrină pentru voi, avem programe...".

NĂPASTA Omul care "a vrut să ne fure tot partidul" În viaţa unui pardid ca al familiei Niţă intervin momente de cumpănă. Unul a fost atunci când, cu ceva vreme înainte de alegerile locale, în sediul PNDC a descălecat Florin Anghel, traseist politic trecut cam pe la toţi, de la liberali la conservatori (acum e la PDL). Anghel, afacerist de succes şi, pe atunci, preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, era o lovitură fulgerătoare de imagine pentru PNDC. Şi oferea un viitor financiar luminos, în perspectiva apropiatelor alegeri. Horia Niţă a avut o presimţire: "A venit şi la mine în Elveţia, a fost şi aici, în sediu, s-a uitat aşa în jur şi a zis: <Ăsta e partidul meu!>, că să-l pun preşedinte. ".

Asocierea cu Anghel a fost un succes electoral. Acum PNDC are 16 primari, 163 de consilieri locali, 2 muncipali şi 5 judeţeni, cei mai mulţi în Prahova. Preşedintele însă vrea să le retragă sprijinul politic acelora care au trădat. "Florin Anghel a vrut să ne fure tot partidul, au făcut congresul lor separat, l-au ales pe domnul secretar, aici de faţă, secretar şi la ei, cu ştampile, cu falsuri în acte! Nu se poate! Cei care au plecat cu Anghel trebuie să plece din consilii şi să le lase locul oamenilor noştri curaţi de pe liste, cum e legal", acuză Oprea Niţă. "Da, au venit hotărâţi să ne facă, pentru că au fost cazuri când oamenii fideli lui nici nu au împărţit manifestele tipărite de mine în Italia. Am dat 12.000 de euro pe un milion de manifeste. A fost o cacealma a lui Anghel, el a vrut să ne rupă, ne-a propus să fuzionăm cu PNL-ul, însă tata a uzitat de dreptul lui de veto".

CÂTEVA IDEI POLITICE "Văcuţa trebuie mulsă cu mâna, e bine pentru ţâţa ei" > România să fie neutră, cum a văzut prim-vicepreşedintele Horia Niţă că e Elveţia, fiindcă "aşa am putea asigura întâlniri ca la Geneva, să garantăm securitatea şi doar 5% din bogăţia elveţienilor dacă o atragem, tot e ceva", idee împărtăşită "şi unora din servicii şi de la SPP, ca şi alte idei de afaceri în interes public, pe care ei le pun în practică, şi noi nu alegem cu nimic". Dacă nu le pun pe moment în practică, prim-vicepreşedintele e sigur că "aşteaptă să le mai crească odraslele, şi le pasează lor gândurile noastre şi fac profit".

> Revenirea la valorile tradiţionale, pe baza unor argumente cumva irefutabile: "porcul e făcut să stea în mocirlă, nu poate fi crescut în faianţă, iar vaca... e indamisibil să nu te lase să mulgi văcuţa cu mâna, pentru că e bine şi pentru ea, pentru ţâţa ei. Aşa, cu aparate, e ca şi cum ai face sex cu o păpuşă gonflabilă, nu?". În susţinerea acestor deziderate, uşor antieuropene, Horia Niţă invocă şi amintirile: "Când eram copil, la Piatra-Neamţ, bunica mea făcea şi pentru copii şi pentru porci aceeaşi ciorbă, totul natural".

> Asigurarea securităţii alimentare a populaţiei, "fiindcă altfel nici nu se poate trăi", şi promovarea României ca naţiune, nu ca regiune. Plus o luptă neabătută pentru "păstrarea identităţii noastre ca neam, mergând pe un principiu american adaptat şi la noi: 'românul în primul rând, pe urmă ceilalţi'".

POVESTEA UNEI FOTOGRAFII "Să-mi trag haina, să nu spună că sunt din 'cămăşile negre'" Poza de grup cu preşedintele, prim-vicepreşedintele, doamna vicepreşedinte, domnul secretar şi şeful de la tineret are secretul ei. Niţă junior n-a acceptat niciun cadru până când nu şi-a tras peste helanca neagră sacoul în carouri. Avea o teamă mai veche: "În '90 am fost la o dezbatere, la televiziune, cu tovarăşul Iliescu. Întâmplător, aveam o cămăşă neagră. M-a acuzat că sunt din sumanele, din cămăşile negre!". Iar domnul secretar a fost cu greu înduplecat să stea la poză, din pricina cărării, care a trebuit bine ferchezuită înainte, în faţa oglinzii.

CIFRE. La alegerile parlamentare din 2004, partidul prezidat de Oprea Niţă a reuşit să obţină 27.650 de voturi la Camera Deputaţilor şi 33.299 la Senat. Patru ani mai târziu, în cadrul localelor din vară, candidaţii aruncaţi în luptă de PNDC au strâns 239.803 de voturi.