Cea mai mare provocare a proiectului european este implicarea producătorilor de ţiţei din zona caspică, atraşi în aceeaşi măsură şi de economiile emergente.
Europa este în competiţie cu pieţele asiatice pentru atragerea petrolului caspic, iar identificarea resurselor pentru oleoductul care ar urma să lege ţărmul Mării Negre de cel al Adriaticii va fi una dintre marile provocări pentru dezvoltatorii proiectului, în condiţiile în care economiile emergente iau amploare într-un ritm superior celor occidentale. Astfel, producătorii din Orientul Mijlociu nu mai sunt condiţionaţi de Europa pentru a-şi vinde resursele petroliere, datorită consumului crescut de hidrocarburi din partea Chinei şi Indiei, mai ales.
„Dacă Uniunea Europeană nu-şi asumă urgent o decizie politică pentru a-şi asigura ţările caspice ca parteneri, s-ar putea ca oleoductul Constanţa-Trieste să nu mai aibă ce transporta“, a declarat, pentru EVZ, Gheorghe Ionescu, director tehnic al transportatorului de ţiţei Conpet, una dintre companiile româneşti implicate în proiect.
Furnizorii, cheia succesului PEOP Preţul scăzut al ţiţeiului, faţă de cel din vară, şi conflictul din Georgia au mai temperat entuziasmul Azerbaidjanului şi al Kazahstanului faţă de posibilitatea evacuării producţiei lor prin conducta Constanţa-Trieste, cunoscută şi ca Pan European Oil Pipeline (PEOP).
„Proiectul are 100% şanse de reuşită, dacă asigurăm furnizarea de ţiţei“, ne-a spus, la rândul său, directorul general al Oil Terminal, Mihai Lupu.
Totodată, Ionescu a precizat că, după 20 noiembrie, va avea loc, la Constanţa, o nouă întâlnire a boardului director al companiei de proiect, formată din societăţile Oil Terminal şi Conpet (România), Jadranski Naftovod (Croaţia) şi Transnafta (Serbia), unde este aşteptată alegerea unui director general. Acesta va avea rolul de a promova proiectul, pentru atragerea investitorilor. Finalizarea întârzie doi ani
Potrivit oficialului Conpet, construcţia propriu-zisă a oleoductului nu poate începe anul viitor, aşa cum s-ar fi dorit, întrucât, după atragerea investitorilor, urmează alte etape de proiectări tehnice. Astfel, finalizarea proiectului este posibilă abia la orizontul anilor 2013-2014, deşi, potrivit estimărilor anterioare, termenul era 2012. „Nu investiţiile sunt problema, ci decizia politică, pentru că banii se găsesc, indiferent de cât de mult ar costa“, a subliniat Ionescu. Totuşi, acesta admite că este posibil ca derularea proiectului să fie afectată de turbulenţele financiare mondiale, care ar putea îngreuna obţinerea creditelor necesare. ÎN CIFRE Beneficiul României, cel puţin două miliarde de dolari Studiul de fezabilitate al proiectului indică trei posibile variante de capacitate pentru conductă, de 40 de milioane de tone/an, pentru care costurile s-ar ridica la 2,27 miliarde de dolari, 60 de milioane de tone, cu investiţii de 2,81 miliarde de dolari, iar pentru capacitatea maximă de 90 de milioane de tone anual, conducta ar costa 4,26 miliarde de dolari. Lungimea totală va fi de 1.360 de kilometri, din care 649 pe teritoriul României. Potrivit analizei de fezabilitate, România ar beneficia, din taxe şi tarife, de încasări între 2,27 şi 4,39 miliarde de dolari, în funcţie de capacitatea finală, calculate pentru o durată de viaţă a oleoductului de 20 de ani. Conform strategiei energetice, rezervele naţionale de petrol se vor epuiza în 13 ani, astfel că importurile de ţiţei vor creşte de la an la an.
PLANURI. Traseul oleoductului Constanţa - Trieste, care leagă ţărmul Mării Negre de cel al Mării Adriatice
Recomandările noastre
