HUNEDOARA. Sătenii din Leleşe stau pe messenger cu nepoţii de peste hotare sau cumpără utilaje second-hand de pe site-urile de specialitate.

De un an încoace, localnicii unei comune de munte hunedorene îşi ocupă puţinul timp liber navigând pe internet. Reţeaua de comunicare le este de mare folos bătrânilor rămaşi în satul Leleşe, situat aproape de cota 1.000 în Munţii Poiana Ruscăi, la 32 de kilometri de Hunedoara. Vârstnicii îşi mai văd astfel nepoţii plecaţi departe de casă, iar cei aflaţi încă în putere îşi pot căuta utilaje agricole second-hand, la preţuri accesibile.

„Internetul ăsta, sau cum îi zice“

Dănuţ Achim are 64 de ani şi este unul dintre obişnuiţii Punctului de Acces Public la Informaţie (PAPI) deschis în satul Lelese, din comuna cu acelaşi nume. Până anul trecut, când programul Ministerului Comunicaţiilor şi Băncii Mondiale referitor la dotarea satelor cu calculatoare conectate la internet a ajuns şi-n satul său, nu mai văzuse un computer decât la televizor. Apoi a constatat că e mult mai ieftin să vorbeşti „cu mesagerul ăla“ (yahoo messenger - n.r.) decât pe telefonul mobil.

Andreea, nepoata lui, este plecată-n Anglia de câteva luni, însă o vede cel puţin o dată pe săptămână pe monitorul computerului. În situaţia lui mai sunt alte 20-30 de familii din sat. „Azi am muncit tătă ziua. Mai trebuia să mulg vacile, da’ am lăsat-o pe baba mea să se ocupe, că io o trebuit să vin aici, la internetul ăsta, sau cum îi zice“, spune bătrânul. Dănuţ Achim adaugă că la început nici nu atingea tastatura, mulţumindu-se ca administratorul de reţea să îi facă legătura cu nepoata lui. Acum şi-a mai făcut curaj şi mai apasă „bumbii“ din faţa monitorului.

Ajutor de nădejde

Gospodarii din Leleşe nu mai sunt acum rupţi de lume, ca pe vremuri, când singurul telefon era cel de la primărie. Cu doi-trei ani în urmă au ajuns şi la ei antenele reţelelor TV prin satelit, dar acestea tot nu-i ajutau să se informeze de unde-şi pot cumpăra unelte ieftine. Câţiva dintre ei au zăbovit mai multe seri la rând „la internet“ şi au reuşit să-şi cumpere chiar şi tractoare secondhand la preţuri rezonabile. Mai mult, primăvara, când se acordă subvenţiile pentru agricultură, fiecare posesor de terenuri din Leleşe află simplu cât are de primit şi pentru ce anume. „Nu ştiu io cum mere’ treaba asta, da’ ce contează?! Contează că ne găsim tractoare la preţuri bune“, adaugă Dănuţ Achim.

Dăscăliţa satului Susana Muşa (57 de ani) se poate declara însă principala beneficiară a faptului că internetul a „urcat“ şi la Leleşe: „Înainte, era nevoie de două săptă mâni ca nişte hârtii să ajungă de la Deva în Leleşe şi înapoi la Inspectoratul Şcolar Judeţean Hunedoara. Acum e mult mai simplu. Intru pe căsuţa mea de mail, descarc, completez şi trimit înapoi. Am noroc cu elevii mei. Ei mă mai ajută când mă mai încurc, pentru că deja ştiu mult mai multe decât mine în ce priveşte calculatorul“, admite învăţătoarea.

Cu aproape 30 de ani în urmă, când Susana Muşa ajunsese ca dăscăliţă în Leleşe, singura legătură a satului cu lumea era un telefon cu manivelă, care mai mult nu mergea, iar atunci când mergea, te obliga să ţipi ca să fii auzit la celălalt capăt al firului.

NECESITATE Copiii se integrează mai bine la oraş Bătrânii aproape că nu au loc la vreunul din cele 6 calculatoare ale centrului PAPI din Leleşe sâmbăta, duminica şi în vacanţele şcolare. Tinerii sunt cei care aproape că stau la rând pentru a prinde un loc liber, iar unii vin aici după câte două ore pe jos, din alte sate ale comunei. Primarul comunei, Ciprian Achim, nu se teme însă că tinerii din Leleşe vor deveni dependenţi. „La ţară e mult de muncă, e un alt program, cred că nici cei tineri nu au timp să stea mai mult de două ore pe zi pe internet. Acest centru a schimbat deja viaţa oamenilor din comună. Copiii care termină clasele primare şi pleacă la şcoală, la oraş, se integrează mult mai uşor. Înainte, cei care coborau din noroaiele Leleşei la Hunedoara se adaptau mai greu. Internetul a devenit ceva ultranecesar pentru mai toată lumea din sat. Şi când mă gândesc că anul trecut unii bătrâni mă-ntrebau dacă n-am putea schimba calculatoarele pe nişte asfalt...“, adaugă, uşor amuzat, primarul.