Un stil şic şi personalizat poate fi obţinut cu ajutorul articolelor vestimentare din perioada anilor '20-'60.

Modele vechi, croieli speciale, care nu mai pot fi găsite astăzi, materiale de calitate, cusături aparte. În România, încă la preţuri mici. Cu ajutorul hainelor vintage, adică vechi de cel puţin 20-30 de ani, se poate obţine o ţinută originală şi în acelaşi timp la modă. În plus, aceste articole vestimentare au istorie şi pot valora mai mult decât un produs nou, comercial. Materiale şi croieli speciale

O pereche de mănuşi din dantelă din anii ’30, de exemplu, reprezintă o piesă vintage, care are capacitatea să depăşească perioada din care provine, să-şi păstreze valoarea şi să rămână autentică. Stilistul Ramona Voicu le recomandă clienţilor săi astfel de haine, dar consideră că noţiunea este uneori prost înţeleasă. „Hainele de doi-trei ani ale marilor creatori nu sunt vintage. Poate această confuzie nu se face intenţionat, ci dintr-o glumă. Ele trebuie să aibă mai mult de 20-30 de ani pentru a intra în această categorie“, susţine aceasta.

Oana Creţu, care are magazinul on-line de haine, www.vintageboutique. ro, spune că recunoaşte aceste piese după tipare, ţesături şi mod de închidere. „În anii ’20 nu erau variaţii mari de modele. În anii ’30, rochiile erau uşor arhitectonice, nu aveau pense, iar talia era bine conturată. Spre sfârşitul acestei perioade, rochiile erau închise cu fermoar, dar folosite ornamental. Zece ani mai târziu se purtau rochii largi, cu jupe. În plus, cusăturile nu erau finisate“. Materialele erau şi ele speciale. Brocart, din care erau făcute rochiile de seară şi pe care nu îl mai găseşti astăzi, voaluri sau tul cusut manual, catifea, satin, stofă de lână subţire. În perioada 1930-1950, rochiile erau făcute în casă şi cusute de mână. Cum purtăm? Hainele vintage pot fi îmbrăcate de oricine şi oricând, dar sunt apreciate în special de colecţionari. „Nu sunt pentru evenimente speciale, totul e să ştii să le porţi. Pot fi amestecate lejer cu piese din garderoba actuală“, recomandă Ramona Voicu. Trebuie evitată însă confuzia cu second-hand, „o haină purtată pe care o arunci pentru că nu îţi mai place. O piesă vintage, în schimb, o păstrezi şi o dai mai departe pentru că îţi place şi are o poveste“, spune Oana Creţu.   Astfel de haine nu trebuie să fie neapărat un brand. Majoritatea celor care le achiziţionează o fac din străinătate, de la târguri sau galerii. De exemplu, Didier Ludot, Jardins Royals, Marchais au Paris din Franţa, SUA şi Canada pentru perioada anilor ’50, sau Lipscani, în Bucureşti. În România, foarte multe haine vintage pot fi cumpărate prin comenzi on-line. Stilistul atrage atenţia însă că este foarte greu de făcut diferenţa dintre un fals şi o piesă autentică şi recomandă o privire atentă la etichetă, perioadă şi provenienţă.

PREŢURI

În România

> Bluză 20-100 de lei > Pantaloni 20-80 de lei > Rochie 40-160 de lei

În Europa

> Bluză 100-5.000 de euro > Rochie de la 800 de euro > Geantă. Poate ajunge şi până la 3.000 de euro

LEJER

Cumpărături on-line

> Hainele vintage pot fi achiziţionate prin intermediul unei comenzi on-line, iar marfa vine între una şi trei săptămâni. Livrarea se face la poştă, iar cheltuielile de transport sunt suportate de client. > Site-uri şi bloguri de unde se pot cumpăra astfel de piese vestimentare: elisavintage.blogspot.com, yourvintagewardrobe.blogspot.com, evintage.ro, vintageboutique.ro, 855vintage.blogspot.com.

CUMPĂRĂTURI. Târgurile, ocazii de a achiziţiona „hainele bunicii“ Foto: Codrin Prisecaru