O CARTE PE ZI. Saptamana trecuta, cititorii evz.ro au raspuns provocarii noastre de a-si aminti cartile care i-au marcat si de a impartasi aceste titluri cu toata lumea.

Intrebarea saptamanii a fost “Care sunt cartile care te-au marcat si de ce”? Am primit raspunsuri constand in liste de carti, ordonate in ordinea citirii sau doar a rememorarii lor, precum si raspunsuri care mentionau un singur titlu impreuna cu motivatia alegerii lui. Va multumim tuturor!

Dintre toate raspunsurile primite de luni pana vineri, am desemnat cinci castigatori (cate unul pe zi). Acestia sunt: - Iulia Corduş

- Smaranda Georgel-Alin

- Catana Francisca

- Bogdan Ghiurco

- Maria R

Pentru ca intrebarea a ramas aceeasi pentru toate aceste zile de concurs si pentru a rasplati implicarea tuturor celor care ne-au scris, fiecare castigator va primi, ca premiu, cate un pachet format din toate cartile prezentate pana acum, oferite de editura Humanitas. Cartile oferite ca premiu “Mananca, roaga-te, iubeste” de Elizabeth Gilbert

Romanul este o combinaţie amuzantă de jurnal intim şi de călătorie, rezultat al cautarii „lucrurilor cu adevărat importante” in viata autoarei. A apărut în Statele Unite în 2006 si a stat timp de un an pe lista celor mai bine vândute cărţi non-fiction a publicaţiei „The New York Times”.

“Cu inima smulsă din piept” de Radu Paraschivescu

Este lectura perfectă pentru cei carora le este dor de intrigi la curtea regală şi iubiri interzise, in Portugalia secolului al XIV-lea.

“Generaţia X” de Douglas Coupland

“Generaţia X” a devenit romanul-cult al generaţiei ‘90, un “De veghe în lanul de secară” al zilelor noastre, cum remarcau criticii.  O satiră acidă a societăţii consumiste, o “biblie post-modernă” a milioanelor de tineri „alternativi“ care simt că lumea nu li se potriveşte.

“Arta romanului”, Milan Kundera

În şapte texte relativ independente, Kundera îşi expune concepţia personală despre romanul european („arta născută din râsul lui Dumnezeu”).

“Idei cu zimti” de Dan C. Mihailescu

„Idei cu zimţi” e o radiografie subiectivă a vieţii scriitoriceşti din România. Criticul Dan. C Mihăilescu şi-a strâns în ea tabletele publicate la rubrica „Viaţă literară” din revista „Idei în dialog” şi, deopotrivă, toată „mierea şi fierea din peisajul artistic”.

Si, pana la urma, care sunt cartile care ne-au marcat? In topul nominalizarilor se afla carti romanesti: „Cel mai iubit dintre pamanteni” de Marin Preda si „Maitreyi” de Mircea Eliade, urmate de „Jurnalul fericirii” al lui Nicolae Steinhardt. Deloc surprinzator, mai ales daca ne gandim ca respondentii sunt in majoritatea lor tineri. Printre preferintele comune se numara si Dostoievski („Crima si pedeapsa” si „Idiotul”), Gabriel Garcia Marquez cu "Un veac de singuratate", Herman Hesse cu „Jocul cu margele de sticla” si „Lupul de stepa”, John Fowles cu „Magicianul” si Paolo Coelho cu „Alchimistul”. De asemenea, mai multi cititori au mentionat seria „Fundatia” a lui Isaac Asimov.

Cartile romanesti ocupa, se pare, un loc aparte in vraful de lecturi, unii autori autohtoni fiind mentionati de mai multe ori. E vorba de Liviu Rebreanu („Padurea spanzuratilor”), Mircea Cartarescu („Nostalgia” si „Orbitor”), Cella Serghi („Mirona” si „Panza de paianjen”), Petru Cretia („Norii”), Gabriela Adamesteanu („Dimineata pierduta”), Hortensia Papadat Bengescu, Vasile Voiculescu („Zahei Orbul”), Zaharia Stanca, Ileana Vulpescu („Arta conversatiei”), H.R. Patapievici („Zbor in bataia sagetii” si „Cerul vazut prin lentila”), Emil Cioran („Tratat de descompunere”), Alexandru George („Simplex”), Mircea Eliade („Romanul adolescentului miop”), Marin Sorescu („Iona”), Ionel Teodoreanu („La Medeleni”), Octavian Paler („Mitologii subiective”), Andrei Plesu, Paul Goma, Gabriel Liiceanu („Usa interzisa”) si Mihail Drumes („Elevul Dima dintr-a saptea”).

La capitolul „carti straine”, am reg`sit alte zeci de titluri interesante: de la „Sase personaje in cautarea unui autor” de Pirandello, trecand prin „Strainul” si „Ciuma” lui Camus, „Meseria de a trai” a lui Cesare Pavese, „Toba de tinichea” de Gunter Grass, „Versetele satanice” ale lui Rushdie si „Jocul lui Ender” de Orson Scott Card. Si multe, multe altele – le regasiti in comentariile postate la articolele „O carte pe zi cu evz.ro” din sectiunea dedicata campaniei.

Campania continua saptamana aceasta, cu alte intrebari. Precizam ca puteti trimite in continuare propuneri de carti, lista ramanand deschisa si urmand a fi completata in timp.

De ce ne-au marcat cartile care ne-au marcat? (raspunsuri primite de la cititori)

Mitch Albom - "Marti cu Morrie". Pentru ca autorul parca a pus in fata vietii o oglinda si a obligat-o sa se uite in ea. Pentru ca am descoperit, dupa ce am citit-o, ca "Privit de departe, /sufletul /poate semana cu un zmeu de hartie /care leaga nemarginirea cerului /de mainile celui care il poarta/ Privit de aproape, /seamana mai mult cu nemarginirea." (Mihaela A, 38 de ani)

Iubesc cartile si nu mi-as putea inchipui viata fara ele. Astfel, e foarte greu sa vorbesti despre o carte definitorie, avand in vedere ca evoluam/ne transformam cu fiecare zi si cu fiecare fila citita. Fiecare etapa din viata poate sa-si gaseasca echivalentul intr-o carte pe care am avut sansa sa o citim. Am trecut si eu prin Alchimistul lui Coelho, Indreptarul patimas al lui Cioran, dar o carte pe care o iubesc si care m-a facut sa descopar o scriitoare incredibila e Written on the body, a lui Jeanette Winterson, cu o scriitura delicata, feminina si totusi puternica, carte citita in 2001 in Anglia. (Alina T, 28 de ani)

Cartile ne marcheaza invariabil existenta contribuind la formarea personalitatii fiecaruia. As incepe cu JANE EYRE - primul roman citit in clasele primare,constientizand astfel persistenta raului social si afectiv. Ulterior BATRANUL SI MAREA mi-a starnit regretul ca intr-o zi va trece spre asfintit propria copilarie si inotand pe valuri tulburi voi intelege de ce COLONELULUI NU ARE CINE SA-I MAI SCRIE. Asumarea SUFLETELOR MOARTE nu a reprezentat decat o scurta plimbare prin LIVADA CU VISINI unde UNCHIUL VANEA folosea revolverul pentru a reconstitui moartea unui PESCARUS. Iar pentru ceea ce suntem,ne amintim ca am uitat candva intre paginile unei carti O VIATA DE OM pentru ca scriitorii sa stea DE VEGHE IN LANUL DE SECARA si a fi mereu in spatele nostru sa nu ne lase sa ne prabusim.(Victor I)

Crima si pedeapsa - M-a invatat ca oamenii sunt animale care vorbesc frumos, ca foamea e mai sus in piramida decat inocenta. Ca pedeapsa oamenilor pentru oameni expira dupa cativa ani, dar ca pedeapsa mintii pentru fapte dureaza pentru totdeauna. Ca e usor sa dai cu piciorul la tot, ca dragostea e oarba si apare cand nu te astepti. Ca persoanele frumoase sunt frumoase si imbracate in zdrente. (Iulia Corduş, 20 de ani)

Razboi si pace - Lev Tolstoi: o carte despre curgerea continua si aroganta a istoriei indiferent de orice individualitate. O carte despre cat de inutile sunt toate zbaterile fiecaruia in parte raportat la univers si istorie, adica la spatiu si timpul infinit. O carte despre incapacitatea oamenilor dea privi dincolo de ei insisi (Catană Francisca)

Cartile lui Jules Verne (imi amintesc ca era o incantare cand gaseam sa iau cu imprumut de la Biblioteca Judeteana Tulcea), Toate panzele sus, Recreatia mare, cartile lui Vlad Musatescu, Dune, Jocul lui Ender, cartile detectiviste ale lui Maurice Leblanc, Arthur Conan Doyle, cartile lui Cioran. (Anatole V, 32 de ani)

 

Cartea ce ati prezentat-o astazi pentru concurs mi-a amintit de niste lecturi asemanatoare care m-au captivat in totalitate. Este vorba, indiscutabil de 1984 a lui George Orwell, care pur si simplu m-a lasat fara cuvinte; apoi am descoperit "Noi" a lui Evgheni Zamiatin si "Portocala mecanica " a lui Anthony Burgess; ambele carti tragandu-se defapt seva din cartea lui Orwell. Le recomand cu caldura iubitorilor genului. (Alina, 27 de ani) Niciodata nu mi-a placut literatura confesiva. Scrierile populate de cuvinte ca sfasietor, paloare, amorteala, de constructii de genul: am fugit cuprins de un ras nebun sau privindu-i chipul, realizam tot mai profund cat de mult urasc / iubesc omenirea, de imprecatii fara rost si spovedanii de alcov nu sunt pentru mine. De aceea mi-e greu sa marturisesc de ce mi-a placut o carte sau alta. Si pentru ca nimeni nu se complica sa explice (dat fiind ca se desemneaza castigatorii prin tragere la sorti), iata preferintele mele: Garcia Marquez "Un veac de singuratate"; Dostoievski - absolut tot; Salinger "De veghe in lanul de secara"; Tudor Octavian - toata proza scurta; Steinbeck - "Pasunile raiului", "Oameni si soareci"; Preda "Morometii" I, II; Adamesteanu "Dimineata pierduta"; Julien Green "Jurnal"; Ion D. Sirbu "Jurnalul unui jurnalist fara jurnal". Ar mai fi, sa ma ierte Dumnezeu daca am nedreptatit pe cineva. Hai, pa! (Bogdan Ghiurco, 26 de ani)

"Omul din subterana" de Dostoievski pentru ca descrie foarte bine partea irationala a omului si o explica simplu: omul este irational pentru ca vrea sa demonstreze ca este om si nu robot. Cred ca irationalitatea omului arata setea lui de libertate si dorinta de a scapa de constrangeri. (Laurentiu O, 35 de ani)

Musashi de Eiji Yoshikawa - Cartea pe care o citesc de fiecare data cand ma simt neputincioasa si descurajata, cartea mea de capatai care ma face sa merg inainte si sa prind puteri da fiecare data cand sunt in cadere libera. (Svetlana G, 44 de ani)

Va dorim lecturi placute!