Andreea Marin renunţă la televiziune şi pleacă în Africa
- Adam Popescu
- 17 septembrie 2008, 10:23
Fosta zână a suprizelor pregăteşte două noi campanii umanitare, un documentar în Africa Centrală şi un interviu cu Salma Hayek.
După campania "România prinde rădăcini", desfăşurată pentru ajutorarea sinistaţilor din Moldova şi Maramureş, Andreea Marin Bănică are două proiecte noi: o campanie făcută în colaborare cu Pampers şi UNICEF, în cadrul căreia va realiza un documentar în Africa Centrală, dar şi un interviu cu actriţa Salma Hayek, Ambasadoare internaţională a acestei mişcări, şi o campanie dedicată drepturilor femeilor din România.
În ceea ce priveşte o televiziunea (un subiect pe tema căruia presa a speculat fie o emisiune la TVR 1, fie la Realitatea TV), Andreea Mărin Bănică nu anunţă niciun proiect nou în acest an şi spune că "se bucură de statutul său care îi conferă libertate de mişcare".
EVZ Ai scris pe blogul tău că "Cei din Top 300, se mişcă mai greu când e nevoie de sprijinul lor (...)". Aşteptai mai mult ajutor din partea milionarilor României în campania "România prinde rădăcini"? Andreea Marin Bănică: Cititori de pe blog au făcut aceasta observaţie, de altfel punctată şi de multe dintre cele 120 de personalităţi prezente la Teledon, şi anume faptul că, în general, tot oamenii cu venituri modeste şi-au dovedit sensibilitatea şi au sunat în timpul celor 4 ore de transmisiune, pentru a ajuta, iar cei din Top 300, care au reacţionat rapid, sunt mult prea puţini.
Trebuie însă să fiu corectă şi voi spune ca ei nu lipsesc cu desăvârşire dintre donatorii care au făcut posibil un bilanţ al campaniei de peste 550.000 de euro adunaţi în contul UNICEF, ba chiar am avut surpriză să fim contactaţi pentru donaţii substanţiale, fără să fi apucat să contactăm noi anumiţi oameni sau companii. Unii dintre ei chiar au menţionat că nu vor să le fie pronunţat numele sau suma donată în Teledon, că vor doar să facă un gest de omenie, nu aşteaptă nimic în schimb.
Aşadar, există oameni şi oameni, nu judec pe nimeni, e însă un fenomen care se observă clar în România: tot cei care se lovesc de probleme sunt cei care vin în număr mare cu un sprijin în situaţii de criză. Pensionarii donează din pensia lor mică, studenţii din bursa lor, oamenii cu venituri medii din ceea ce reuşesc să pună deoparte - acestea sunt cazurile cel mai des întâlnite.
Asta spune poate ceva şi despre oamenii cu o situaţie materială foarte bună, îmbogăţiţii care au uitat de unde au plecat şi s-au învăţat rapid cu starea de bine, uitând sa le pese de cei din jur. Sau le pasă doar în măsura în care primesc o promovare consistentă în schimb. Mie nu mi se pare necesar mai mult decât un „mulţumesc” spus cu voce tare, cu tot sufletul, care să „recompenseze” un gest de donaţie făcut cu credinţă.
Vei fi implicată în două noi campanii. Mă pregătesc să plec în Africa Centrală, însoţită de o delegaţie de Ambasadori ai Bunavoinţei pentru UNICEF din mai multe ţări, pentru o nouă campanie amplă, în care sunt implicată alături de Pampers şi UNICEF. Voi realiza acolo şi un nou documentar, despre un subiect impresionant: copiii din ţările cu sărăcie extremă, a căror viaţă depinde de un vaccin pe care nu şi-l permit:anti-tetanos.
Ideea este ca românii să ştie că atunci când cumpără pentru copiii lor un scutec sau pampers, cum s-a împământenit, o parte din bani sunt folosiţi pentru a vaccina împotriva tetanosului un alt copil dintr-o ţară în care acest lucru, normal şi gratuit la noi acasă, este un lux. Milioane de copii îşi pierd viaţa pentru că nu au acces la o simplă injecţie care îi protejează. Faci ceea ce e bine pentru copilul tău şi, totodată, salvezi o altă viaţă. Pampers şi UNICEF vor ajuta şi copiii din România în această campanie, prin acţiuni paralele.
La nivel internaţional, Ambasador al acestei mişcări este Salma Hayek, şi ea proaspată mămică, pe care mă pregătesc să o intervievez în curând, la Geneva, unde mă voi întâlni şi cu medicul care a descoperit vaccinul antitetanos. A doua campanie în care mă voi implica este dedicată drepturilor femeilor din România şi vă voi spune mai multe detalii la momentul potrivit.
Blogul a devenit o parte importantă a vieţii tale... Am căpătat experienţă în comunicarea cu oamenii pe blog, şi am ajuns să răspund la sute de mesaje în acelaşi editorial, fie români, fie cunoscători ai limbii care îmi scriu de pe diverse continente.
Încerc să ajut cât mai mult cu putinţă diverse cazuri ale acestora prin intermediul Fundaţiei Preţuieşte Viaţa, pe care am fondat-o la începutul anului. Blogul meu a devenit o comunitate de oameni prieteni din multe ţări ale lumii, care împărtăşesc probleme, idei îndrăzneţe, am descoperit nevoi de informaţie în societatea românească, am legat relaţii de afaceri nesperate, am aflat că exista tineri cu potenţial extraordinar şi am creat o bază de date cu informaţii despre ei. În plus, am primit o mulţime de oferte de voluntariat pentru cauze umanitare.
Am adunat informaţii de la ei, am primit sugestii şi am ajuns la concluzia că pot face practic mult mai mult prin comunicarea cu aceştia, astfel încât le-am propus să vină cu idei concrete, pe care să le adaug celor pe care eu le am deja, pentru a reorganiza blogul şi a-i crea şi un nou design. Nu urmăresc doar o cosmetizare, ci o schimbare substanţială, de conţinut.
„LIBERTATE DE MIŞCARE“
Proiectele TV mai aşteaptă
Ce proiecte ai în ceea ce priveşte televiziunea? Presa a scris despre o emisiune la TVR 1 şi despre o emisiune la Realitatea TV... Proiectele imediate sunt documentarul din Africa şi interviul cu actriţa Salma Hayek. Îmi place tare mult statutul meu, ce-mi conferă libertatea de mişcare, independenţă profesională şi financiară, pe care nu oricine şi-o permite. Sunt acolo unde e nevoie de mine, într-o campanie umanitară, într-o situaţie de criză, pun pe primul loc cauza pentru care lupt şi nu numele televiziunii care găzduieşte un demers pozitiv.
Anul acesta am avut două mari evenimente, Gala UNICEF la TVR1 şi "România prinde rădăcini" la Realitatea TV şi, ca promotor al unei cauze umanitare, nu cred că trebuie să mă gandesc în astfel de situaţii la noţiuni de genul "concurenţă". Finalitatea practică e cea care contează. Că se grăbesc unii sau alţii să scrie fără să mă consulte măcar, făra să verifice zvonul, că urmează să lucrez fie aici, fie dincolo, asta e o veşnică problemă, pe care întotdeauna timpul a rezolvat-o, însă, mai bine decât mine.