Genele care influenţează curajul şi agresivitatea bărbaţilor au evoluat sub presiunea selectivă a micilor societăţi preistorice.
Femeile şi proprietatea sunt cauzele fundamentale ale agresivităţii masculine, conchid cercetătorii americani dr. Laurent Lehmann şi dr. Marc Feldman, de la Universitatea Stanford, într-un studiu asupra matematicii războiului. Cei doi au analizat forţele evolutive care au generat nevoia bărbaţilor de a fi beligeranţi, care-i împinge să încerce a-şi cuceri vecinii, şi de a fi viteji, calitate graţie căreia au mai mari şanse de reuşită în cuceririle respective.
Genele agresivităţii, formate din timp
Studiul celor doi s-a concentrat pe societăţile mici, prestatale, precum cele de vânători-culegători. Ei au descoperit că „presiunile selective“ asupra genelor legate de agresivitate şi bravură pot fi substanţial egale în grupurile de dimensiuni mari, astfel încât evoluţia a favorizat grupurile cele mai beligerante şi mai îndrăzneţe.
Prin „presiune selectivă“ cercetătorii înţeleg întinderea până la care o populaţie de indivizi pot să dobândească o trăsătură genetică sau culturală pozitivă, care să îi confere un avantaj şi deci să mărească şansele de supravieţuire şi de reproducere a membrilor grupului respectiv, sau să piardă o caracteristică din cauza căreia grupul este mai ameninţat să dispară.
Lehmann şi Feldman adaugă că bravura şi beligeranţa sunt stimulate de două tipuri de „resurse“ independente, care sporesc abilitatea unei gene de a fi transmisă generaţiilor viitoare: partenere suplimentare pentru bărbaţi (mai mulţi urmaşi) şi spaţiul în plus (sau resurse materiale) pentru femei, în care creşte următoarea generaţie de războinici. Făcând sex cu soţiile şi fetele inamicilor înfrânţi, războinicii deosebiţi de curajoşi şi agresivi şi-au maximizat numărul urmaşilor care să le transmită genele.
Un exemplu ilustru în acest sens este cel al lui Gingis Han, cuceritorul mongol din secolul 13 ale cărui gene se regăsesc azi în peste aproximativ 16 milioane de bărbaţi şi cel puţin tot atâtea femei.
Nici beligeranţa, nici bravura nu sunt caracteristici care să fie controlate de o singură genă, dar Lehmann şi Feldman au imaginat emergenţa unor variante genetice unice care promovează o trăsătură sau alta. Multiplele gene care influenţează curajul şi agresivitatea au evoluat, spun autorii, într-o manieră similară.
Recomandările noastre
