Documente din arhiva PCR arată cum "Pişti" era pasat de la cabinet la cabinet pentru a-şi obţine dreptul de a lucra afară".

În 1971, „Generalul“ Rinus Michels lasă Ajax-ul lui Cruyff pentru soarele Barcelonei. La cârma formaţiei batave este instalat Ştefan Covaci, un antrenor aproape necunoscut la acea vreme. Vedetele Ajaxului au râs. Doi ani mai târziu însă, după cea de-a doua Cupă a Campionilor câştigată consecutiv de român la timona clubului olandez, gloria părea deplină pentru cel alintat de prieteni „Pişti“. Ordin de la Ceauşescu: „Să se întoarcă în ţară!“ În 123 de meciuri la cârma formaţiei batave, Covaci înregistrase un procentaj al victoriilor uluitor - 85 la sută, perioadă în care echipa sa marcase în medie peste 3,3 goluri pe meci. Şi totuşi, ţara îi cerea să împartă propriile succese cu un sistem căruia, considerau monş- trii sacrii ai comunismului autohton, trebuia să-i rămână mereu dator. Anunţa sec „Scânteia“:

„Un mare succes al valorosului tehnician care este Ştefan Covaci, dar şi al mişcării sportive din România“. Cabinetele deja se încălzeau pe margine. Covaci se desparte de Ajax după finala CCE câştigată la Belgrad în faţa formaţiei Juventus Torino. Era seara zilei de 30 mai 1973. La nici două luni distanţă, Secţia Organizatorică a Comitetului Central se ocupa deja de tehnicianul român. Nota 3021 din 20 iulie 1973 consemna semidoct:

„Antrenorul de fotbal Ştefan Covaci căruia i s-a expirat contractul încheiat cu clubul Ajax Olanda a cerut şi Secretariatul CC al PCR a aprobat să se angajeze în Italia, pe timp de doi ani“. Federaţia Italiană tocmai decisese însă să nu mai permită tehnicienilor străini să antreneze în Cizmă, într-o încercare de a stimula pepiniera proprie de tehnicieni. Prin urmare, Consiliul Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport avansa soluţii:

„Propunem a se aproba ca antrenorul de fotbal Ştefan Covaci să activeze în Franţa pe timp de un an, cu începere de la 1 august. Avem convingerea că activitatea sa va fi încununată de succes, ceea ce va contribui la popularizarea fotbalului nostru“, se preciza suplimentar. Cu toate acestea, rezoluţia pusă în colţul notei cădea implacabil şi sec: „Să se întoarcă în ţară“. Semnatar: nimeni altul decât Nicolae Ceauşescu. Dictatorul, linguşit de francezi, cedează Decizia de a-l rechema pe „fiul rătăcitor“ Covaci părea irevocabilă. Şi totuşi, tehnicianul român este angajat în cele din urmă ca director tehnic al naţionalei „cocoşului galic“. Desfăşurarea evenimentelor pare ruptă dintr-un tablou caragialesc. O scrisoare schimbă total soarta lui Pişti Covaci. Semnată de Fernand Sastre, preşedintele Federaţiei Franceze de Fotbal, misiva îi este adresată personal lui Nicolae Ceauşescu:

„V-am fi deosebit de îndatoraţi dacă aţi interveni pe lângă autorităţile sportive româneşti pentru a permite venirea în Franţa a domnului Kovacs şi întărirea relaţiilor de prietenie între cele două ţări ale noastre. Vă exprim anticipat recunoştinţa fotbalului francez, odată cu asigurarea respectuoasei noastre consideraţ iuni“. Înainte ca Generaţia de Aur să asigure respectul şi recunoaşterea României pe plan internaţional, Epoca de Aur îşi juca propria partitură tactică cu Nicolae Ceauşescu pe post de vârf împins.

AMINTIRILE LUI IENEI „Covaci avea oarecare trecere“ Emeric Ienei l-a avut antrenor pe Ştefan Covaci la Steaua două sezoane, între 1967 şi 1969. „Nea Imi“ şi-l aminteşte pe Pişti ca pe un lord al fotbalului: „A fost un mare domn, un om cu o inteligenţă ieşită din comun, un adevărat intelectual, nu ca unii antrenori de azi, nu vreau eu să spun mai multe... Nu ştiam că a întâmpinat piedici înainte să plece în Franţa, pentru că el avea oarecare trecere la familia Ceauşescu, mai ales că era simpatizat de Elena“.

Despre „minunile de la Ajax“, Ienei îşi aminteşte: „Îl întrebam şi noi, că ştii cum sunt românii, mai suspicioşi: «Ce faci, nea Pişti cu ei?». «Ce să fac, îi las să joace!». Era mare lucru să ştii să pui jucătorii pe primul plan, alţi antrenori ar fi vrut să iasă ei în faţă. Nu era cazul lui Pişti, care ştia să şi-i apropie pe toţi“. După episodul francez, Covaci e rechemat în ţară în 1976, numit vicepreşedinte al FRF şi antrenor al naţionalei, care a ratat calificarea la Mondialele din ’78 şi ’82. CULISE Cât costă libertatea? Un document al CNEFS face lumină asupra condiţiilor contractuale oferite de francezi lui Covaci, dezvăluind totodată si preţul libertăţii de a antrena în afara graniţelor statului comunist: „Cererea de angajare a fost prezentată de preşedintele Federaţiei Franceze Ambasadei R.S. România la Paris şi constă în asigurarea unui salariu lunar corespunzător. Din salariul său, antrenorul va depune lunar suma de 200 dolari în contul FRF“.

VEZI ŞI: Ceauşescu, primul blatist al ţării

Securitatea i-a ameninţat că le arestează părinţii

Le cerea steliştilor să nu vină la naţională

Ceauşescu: „E adevărat că am făcut o prostie când am distrus Flacăra Ploieşti“ CORNELIU MĂNESCU: „CCA nu se bucură de simpatie“

ADI DOBRE: Nimic nou pe frontul de Est Ceauşescu, deranjat de criticile din ziare „Educarea politică a jucătorilor va face şi educarea publicului“ „Comunismul e un vis! Nimeni n-a ajuns la el!“