IOANA LUPEA: "Adrian Năstase va fi cel mai probabil "candidatul oficial" al PSD la preşedinţia României, iepurele lui Sorin Oprescu."
Fără să o ştie, fostul premier se antrenează pentru rolul atribuit de PSD lui Cătălin Stoichiţă la alegerile locale din 2004 şi lui Cristian Diaconescu în 2008. În manualul social-democraţilor, candidatul oficial are funcţia de a ţine la un loc voturile partidului şi de a-i oferi în turul al doilea de scrutin un avantaj candidatului neoficial şi independent. După ce a fost testată în laborator, Primăria Sectorului 5, strategia a funcţionat impecabil la alegerile pentru Primăria Bucureştilor. Nu văd niciun motiv serios pentru care să nu fie aplicată şi la alegerile prezidenţiale din 2009. Dimpotrivă: după un an de campanii şi alegeri, electoratul va fi mai sastisit de politicienii de partid şi mai dornic de independenţi sau tehnocraţi.
Adrian Năstase este candidatul ideal pentru rolul de prim-figurant în lupta cu Traian Băsescu. Orgolios şi fără şanse reale, fiind în continuare asociat de populaţie cu corupţia, fostul premier va primi aproape sigur nominalizarea. A sugerat-o ieri Mircea Geoană: „Un om cu forţa lui Adrian Năstase are absolut toate calităţile să continue traseul întrerupt în 2004“. PSD aşteaptă doar momentul oportun. Adică îndeplinirea unei formalităţi necesare: albirea în parlament a dosarului său de corupţie. Adrian Năstase mai are o calitate care-l recomandă pentru această partitură derizorie. Trufia nemăsurată îi amorţeşte vigilenţa, este incapabil să înveţe din experienţele sale sau ale celorlalţi, considerându-se intangibil. Dar partidul l-a marginalizat fără remuşcări când îi eroda procentele din sondaje. Iar votul din parlament împotriva cererii DNA de percheziţionare a domiciliilor fostului premier nu a fost unul de sprijin pentru cel anchetat, ci de autoapărare. În plus, odată cu pierderea puterii, lui Adrian Năstase i s-au răzleţit şi susţinătorii ce i-au fost alături în vremea guvernării, din interes sau de frică.
În timp ce Adrian Năstase îşi hrăneşte vanitatea cu promisiunile lui Mircea Geoană, Sorin Oprescu şi-a început campania electorală din prima zi a mandatului de primar general. A ieşit la poză cu premierul Călin Popescu-Tăriceanu şi a trimis arhiva recentă a primăriei la DNA. Atacarea contractelor cu „drumarii lui Băsescu“ moşteniţi de Adriean Videanu reprezintă o importantă lovitură de imagine, dar nu mai mare decât dezvăluirea că femeilor angajate în Primăria Capitalei li se cereau favoruri sexuale pentru a fi promovate.
Condimentată cu puţin sex, anticorupţia lui Sorin Oprescu e cu mult mai atrăgătoare decât a lui Traian Băsescu. Noul primar general încearcă să ne demonstreze că face în Bucureşti ceea ce n-a fost în stare să facă Traian Băsescu în ţară. Sorin Oprescu acţionează până la urmă aşa cum ne aşteptam, construindu-şi cărămidă cu cărămidă piedestalul de candidat independent anti-Băsescu, sprijinit de alianţa invizibilă dintre Ion Iliescu, Dan Voiculescu şi Dinu Patriciu. În această punere în scenă, lui Adrian Năstase i s-a rezervat un rol minor.
Recomandările noastre
