Autorităţile federale au decis limitarea numărul anual al imigranţilor, motivind acumularea a peste 800.000 de dosare încă nerezolvate. În prezent numărul lor a ajuns la peste 900.000, conform declaratiei recente a ministrului Imigratiei, Diane Finley. Între timp, au devenit mai clare atât intenţiile guvernului, cât şi aria de aplicare a modificărilor preconizate.

Numărul anual al imigranţilor a fost de la început limitat şi s-a situat, în medie, între 200.000 – 250.000 de persoane pe an, pe parcursul ultimilor 15 ani.

Acest număr cuprinde nu numai imigranţii economici, ci şi rudele sponsorizate şi refugiaţii. Fiecare ambasadă şi oficiu de vize canadian primeşte anual o cotă de dosare pe care trebuie să le finalizeze, numita "final destination".

Ceea ce nu a fost limitat până acum a fost dreptul celor care îndeplinesc criteriile de selecţie de a depune dosare şi de a le vedea finalizate, indiferent de durata procesării. Întrucât legislaţia introdusă în 2002 a eliminat lista de ocupaţii dintre instrumentele de selecţie a imigranţilor economici, s-a ajuns la situaţia în care sute de mii de candidaţi care îndeplinesc condiţiile de studii, vârstă şi cunoştinţe lingvistice s-au precipitat să depună dosare de imigraţie.

Categoria cea mai solicitată a fost cea a  "skilled workers and professionals", adică a muncitorilor calificaţi şi specialişti care emigrează pentru a se angaja ca salariaţi în Canada, fără ca autorităţile de imigraţie să mai poată controla acest influx şi fără ca Guvernul să aloce resurse suplimentare pentru accelerarea procesării dosarelor.

Ceea ce s-a produs pe 14 martie 2008 a fost introducerea unor amendamente la Regulamentul de aplicare a Legii Imigraţiei, prin care ministerul de resort (Citizenship and Immigration Canada, pe scurt CIC) este investit cu considerabile puteri discreţionare, sustrase controlului exercitat de Parlament, în virtutea cărora poate limita nu numai cifra imigranţilor admişi, dar şi numărul de dosare ce sunt reţinute spre procesare.

Celelalte dosare fiind restituite solicitanţilor de la început. În plus, CIC va putea pe viitor să decidă care dosare vor fi procesate cu prioritate şi care vor fi condamnate la hibernare.

Aceste prerogative se vor exercita pentru început cu referire numai la categoria federală a „skilled workers and professionals”, fără a-i afecta pe cei selecţionaţi prin programele provinciale (Provincial Nominee Programs, pe scurt PNP) şi prin sistemul propriu al provinciei Quebec.

De asemenea, nu sunt afectate celelalte categorii federale de imigranţi economici, respectiv antreprenorii, investitorii şi liberii profesionişti sau meseriaşi.

Se aşteaptă ca CIC să stabilească liste cu ocupaţii inadmisibile, altele cu ocupaţii acceptabile, iar dintre acestea, liste cu ocupaţii privilegiate, susceptibile a fi procesate cu prioritate.

Se aşteaptă de asemenea ca listele să difere de la o provincie la alta, astfel că provincia de destinaţie declarată de candidat va fi determinantă în stabilirea regimului căruia va fi supus dosarul respectiv.

Intenţia declarată a CIC este de a reduce numărul de dosare din inventarul ambasadelor şi de a canaliza afluxul de imigranţi din categoria vizată spre zonele geografice şi sectoarele economice care au realmente nevoie de ei. Problema este că aceste măsuri nu vor afecta cu nimic inventarul de 960.000 de dosare acumulate până la 28 februarie 2008 şi care, potrivit comunicatului oficial, se vor bucura în continuare de acelaşi tratament ca şi până în prezent.

Pentru acestea, soluţia nu constă în introducerea de amendamente legislative, ci în alocarea de resurse suplimentare şi în folosirea mai raţionala a celor existente (inclusiv prin extinderea procesării computerizate a dosarelor şi ameliorarea comunicării între departamente).

Asemenea măsuri sunt cu atât mai necesare, cu cât actualele resurse materiale şi umane sunt supuse unei presiuni crescânde prin sporirea masivă a numărului de cereri de rezidenţă temporară, în special permise de muncă, precum şi prin înfiinţarea noii clase de imigranţi economici, denumită „Canada Experience Class” şi rezervată celor ce au studiat sau muncit temporar în Canada şi doresc să devină rezidenţi permanenţi.

Pentru implementarea noilor masuri, Guvernul canadian a alocat 22 de milioanede dolari. Gestul guvernului de a include această sumă în noul buget are însă o explicaţie pe care comunicatul oficial s-a ferit să o menţioneze: opoziţia, şi în primul rând liberalii, nu se pot opune adoptării amendamentelor amintite decât votând împotriva bugetului, ceea ce ar duce imediat la organizarea de noi alegeri care riscă să conducă la un guvern conservator majoritar, în locul celui minoritar actual.

Aşa cum au observat mai mulţi critici şi specialişti, chiar dacă actualul ministru ar fi animat de cele mai bune intenţii, prerogativele cu care s-a văzut investit vor fi transmise mai departe succesorilor săi. Fiind sustrase cenzurii Parlamentului, nimeni nu poate garanta că vor fi întotdeauna exercitate cu bună credinţă şi în interesul general al societăţii canadiene.

Ziaristul Carol Goar scria în "Toronto Star" că „dacă Finley va dori să excludă imigranţi din anumite ţări, o va putea face. Dacă va dori să propulseze de la spatele cozii specialişti străini de care are nevoie un angajator protejat de guvern, o va putea de asemenea face”.

Noile măsuri au şocat în asemenea măsura comunitatea specialiştilor şi organizaţiilor etnice interesate de soarta imigraţiei, încât a trecut oarecum neobservată o altă măsura menţionată în comunicatul oficial: desfiinţarea de către guvernul federal a cotelor de imigranţi, pe care fiecare provincie le poate aproba anual prin programele proprii de selectie.

Consecinţa logică va fi, în condiţiile avântului economic actual (mai ales în unele provincii), sporirea şi nu reducerea numărului total de imigranţi ce vor sosi pe solul canadian în anii viitori.

Sursa: Ziarul ZigZag Român Canadian