Silviu Sergiu: "Cu Traian Băsescu preşedinte, PNL şi PSD, posibili aliaţi la guvernare după alegerile parlamentare din toamnă, nu au nicio şansă să impună un premier."
Preşedintele a transmis deja că nu va semna decretul de numire, într-un mod foarte tranşant: indiferent de rezultatul alegerilor generale, viitorul premier va fi de la PDL, chiar dacă asta înseamnă că România va avea un guvern minoritar. Este evident că nici PSD, nici PNL nu vor avea forţa să treacă pragul celor 50% plus un vot, care să-l constrângă, doar moral, pe Băsescu să cedeze. De ce doar moral? Pentru că actuala Constituţie nu-i impune lui Băsescu să numească un premier din partidul care are majoritate în parlament, ci doar să-l consulte. Astfel, singura portiţă prin care PSD şi PNL ar putea strecura un premier în Palatul Victoria este suspendarea lui Băsescu, adică transferarea dreptului de semnare a decretului de numire către altcineva.
Scenariul avansat de PSD-istul Nicolae Văcăroiu nu a fost doar o declaraţie menită să mobilizeze la urne electoratul antibăsescian. Nu întâmplător, cel care a avansat această ipoteză este al doilea om în stat. Ca preşedinte interimar, Văcăroiu va fi cel care va semna decretele de numire ale miniştrilor PSD-PNL. La prima suspendare a lui Băsescu, în primăvara lui 2007, Văcăroiu a dat dovadă de foarte mult bun-simţ politic: a refuzat să abuzeze de postura de interimar, deşi se vehicula ipoteza că va pune umărul la decapitarea DNA. A fost atunci lăudat pentru decenţa de care a dat dovadă. Este greu de crezut că situaţia se va repeta, iar Văcăroiu va refuza instalarea unui guvern PSD-PNL, dacă ţinem cont că al doilea om în stat se poziţionează deja ca stindard al puciului antiprezidenţial.
Eventuala suspendare a lui Băsescu nu se va produce înainte de alegeri, astfel încât referendumul de demitere să fie cuplat cu scrutinul parlamentar. Un astfel de context i-ar permite şefului statului să fie un jucător activ în campania electorală şi, folosind tehnica autovictimizării şi discursul antisistem, să le fie locomotivă PDLiş tilor. E drept că preşedintele are mai puţine şanse să polarizeze electoratul, să-l „emoţioneze“ în aceeaşi măsură ca în mai 2007. Încrederea românilor în preşedinte a scăzut, iar eşecul luptei anticorupţie a făcut ca indiferenţa faţă de politică să crească. Este însă posibil ca românii să se mobilizeze destul de consistent în faţa unei tentative de înlăturare a lui Băsescu, fără o motivaţie solidă. Şeful statului are de partea sa decizia Curţii Constituţionale, care îi dă dreptul să fie un jucător activ pe scena politică. Rămâne de văzut dacă judecătorii, atunci când vor fi chemaţi să se pronunţe în legătură cu oportunitatea suspendă rii, vor da acelaşi verdict ca în 2007. După ce magistraţii au fost acuzaţi de şeful statului că îi protejează pe miniştrii-parlamentari cercetaţi pentru corupţie, relaţiile dintre cele două instituţii s-au deteriorat serios. În plus, judecătorii îşi văd ameninţate posturile, după ce Cotroceniul a anunţat că modificarea Constituţiei ar putea însemna şi o reformare a Curţii. În astfel de condiţii, nu ar mira pe nimeni ca magistraţii să constate că preşedintele Băsescu a depăşit graniţele pe care i le-au trasat în ceea ce priveşte implicarea sa în viaţa politică. Suspendarea ar fi atunci şi legitimă constituţional, nu doar oportună politic, în viziunea PSD şi PNL.
Recomandările noastre
