SILVIU SERGIU: "Aventurile lui Tăriceanu de la vot sunt emblematice pentru dezinteresul cu care au tratat politicienii alegerile locale."
Românii care nu s-au dus ieri la vot nu sunt cetăţeni de rangul doi. Nu sunt nişte iresponsabili cărora nu le pasă de ţară sau de oraşul în care trăiesc. Nu trebuie ostracizaţi, anatemizaţi, izolaţi sau înfieraţi pentru laşitate civică.
Dezinteresul faţă de politică este un apanaj al europenismului. În România, prezenţa scăzută la urne este cu atât mai mult explicabilă. Cei care au absentat de la urne nu au vrut să o facă pe deştepţii, să fie în trend sau să epateze în vreun fel. Pur şi simplu sunt dezamăgiţi de politicieni, corupţia generalizată le provoacă silă, şi-au pierdut încrederea în instituţii.
Cu siguranţă, este indicat să te implici în treburile cetăţii, să dai dovadă de spirit civic, să-i sancţionezi pe politicienii care ţi-au trădat aşteptările şi să-i răsplăteşti pe cei care te-au minţit. Democraţia înseamnă puterea poporului, iar poporul trebuie să şi-o exercite de câte ori are ocazia, tocmai pentru a proteja însăşi democraţia.
Când însă politicieni de cel mai înalt rang îţi servesc la micul dejun câte o porţie de indolenţă crasă, te întrebi dacă merită să te dai jos din pat, să-ţi sacrifici o jumătate de oră într-o zi de duminică, pentru a merge la secţia de votare.
Călin Popescu-Tăriceanu le-a oferit ieri celor care au rămas acasă, s-au dus la pădure, la ştrand sau la mare un argument în plus că au procedat bine. Premierul s-a trezit cu noaptea în cap ca să meargă la vot şi să ofere, astfel, alegătorilor un exemplu de conştiinţă civică nealterată. Şi-a luat însă cu el cartea de alegător, fără să aibă habar că acest document de identitate nu se află pe lista celor admise de lege.
Altfel spus: principalul politician responsabil cu organizarea alegerilor nu ştie nici măcar ce acte îi trebuie pentru a-şi exercita acest drept constituţional. Indolenţă? Autism? Lipsă de interes? Nici nu mai contează. Cu siguranţă câte puţin din fiecare. Ceea ce contează este că românii au văzut că şefului guvernului îi pasă de alegerile locale până la genunchiul broaştei.
În altă ordine de idei, cum poţi fi sigur că alegerile vor fi corecte, ce certitudine poţi avea că rezultatul nu va fi viciat, dacă însuşi premierul, în faţa camerelor de luat vederi, fără a avea actele necesare să voteze, a reuşit să bage buletinele în urnă. Cum s-a întâmplat asta? Membrii secţiei de votare s-au emoţionat atât de tare la vederea premierului, încât au uitat să respecte legea. Dacă şeful guvernului poate frauda alegerile în văzul lumii, la ce să te aştepţi în secţiile de votare de prin cotloanele României.
Aventurile lui Tăriceanu de la vot sunt emblematice pentru dezinteresul cu care au tratat politicienii alegerile locale. Indiferenţa lor este mai gravă decât orice blat sau strategie ocultă, pentru că ea sporeşte gradul de neimplicare a electoratului, absenteismul poate atinge cote alarmante, iar aleşii „poporului“ pot deveni mai ilegitimi ca niciodată. Cert este că, după peripeţiile lui Tăriceanu de la urne, politicienii care le vor cere alegătorilor să vină la urne vor părea uşor penibili.
Recomandările noastre
