Sătui de promisiuni electorale, bănăţenii, ardelenii, oltenii, moldovenii şi bucureştenii au ales să-şi piardă timpul pe terase, la iarbă verde sau la televizor.

Timişorenii „s-au dat loviţi“ în ziua votului. Cei mai mulţi au trecut cu nonşalanţă pe lângă secţiile de votare şi au preferat să-şi petreacă duminica la terasele din Piaţa Unirii sau în faţa televizorului. Sătui de promisiunile electorale în care nu mai crede nimeni, ei au ales să nu-şi exercite dreptul de a-şi desemna primarul.

Lipsă de ofertă

Străzile Timişoarei au fost pustii, ieri, iar reprezentanţii secţiilor de votare s-au plictisit toată ziua, aşteptând votanţi. La ora 14.00, timişorenii erau codaşii ţării în ceea ce priveşte prezenţa la urne. Dacă au ieşit totuşi din case, au umplut terasele din pieţe şi au savurat ore în şir răcoritoare şi cafele, supăraţi că berea a fost interzisă în localuri cu ocazia scrutinului.

Cei care au refuzat să voteze ieri spun că nu există niciun candidat care să-i convingă că poate face treabă în oraş. Alţii au fost convinşi că Ciuhandu va prinde oricum un nou mandat, ca o fatalitate. „Este pentru prima dată când nu mai vreau să dau votul meu niciunuia dintre candidaţi. Îi cunosc pe toţi. Unii sunt traseişti de profesie, ceea ce înseamnă că nu caută decât poziţii eligibile pe liste, iar asta nu o fac pentru binele timişorenilor, ci al lor personal. Alţii au stat prea mult în funcţie şi nu se văd roadele activităţii lor. S-au mulţumit să vadă Europa, la tot felul de întruniri, pe banii publici, să vadă marea Vienă, în vreme ce mica Vienă rămâne în mocirlă“, explică Aurora Constantin, jurnalistă, în vârstă de 48 de ani.

Aurora Constantin mai are un of: „Eu nu sunt adepta principiului că într-o astfel de funcţie publică trebuie să stai mai mult de două mandate succesive pentru că la umbra fotoliilor se pot împleti afaceri dubioase. Unii nu acceptă că nu au candidat la funcţia de patriarh, ales pe viaţă. Pe de altă parte, informaţiile despre unii candidaţi, potrivit cărora ar fi colaborat cu Securitatea, m-au dezamăgit complet şi cred că minciuna şi perfidia unora se ascund, de multe ori, sub ştampila votat“, a mai spus ea.

„N-am pe cine să votez“

Votanţii susţin că oferta electorală este atât de slabă încât nu merită efortul. „Nu am pe cine să votez. Toţi sunt doar pentru ei şi nu am încredere că unul e mai bun decât celălalt. În plus, cărţile sunt făcute. Ciuhandu o să iasă primar“, ne-a declarat Andrei Străin, un constructor în vârstă de 51 de ani, care a preferat ca în ziua lui liberă să se relaxeze plimbându- se prin oraş.

Neîncrezător în ce ar putea realiza oricare viitor primar este şi Lucian Varanic. Vânzătorul în vârstă de 19 ani explică de ce nu s-a dus la vot: „Pe oricare i-am alege, toţi fac acelaşi lucru: îşi văd doar propria curte. Unul dintre motivele pentru care nu am fost la vot e că muncesc astăzi, dar, şi dacă aş fi fost liber, tot nu m-aş fi dus“.

„Tot ăia rămân“

Şi la Iaşi am întâlnit foarte mulţi oameni care n-au vrut să voteze, fie pentru că sunt dezamă giţi de toţi candidaţii, fie pentru că voiau să profite de o duminică însorită.

Maria Delia Pricop are 18 ani împliniţi şi spune că nu-i place programul niciunui candidat. „Nu am cu cine vota. Eu, una, mi-aş dori o persoană care să vină cu idei noi, nu cu aceleaşi poezii expirate, o persoană care să înţeleagă şi problemele cetă- ţeanului de rând şi care să nu fie atinsă de moravurile sau concepţiile vechiului regim“, spune ea. Maria Pricop, elevă în clasa a XII-a la Colegiul „Mihai Eminescu“, a ales să stea şi să înveţe pentru examenul de Bac. Totuşi, ar vrea să nu fie ales primar tot Gheorghe Nichita. „M-am speriat când am văzut cum ţipau toţi pentru Nichita când ţinea un discurs în cartierul Alexandru cel Bun“, ne-a mai spus ea.

În general, studenţii au ales să meargă la grătar. Scuza lor: nu au buletin de Iaşi. Student la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, în anul IV, Andrei Popa este vasluian şi a preferat să iasă la iarbă verde cu amicii decât să dea o fugă până acasă, să voteze. „Nu ştiu nici măcar cu cine aş putea vota. Eu nu prea dau atenţie afişelor politice. La vârsta mea, politica cred că tinde să fie o pierdere de timp, poate gândesc greşit, dar e şi libertatea mea de a refuza să le dau votul meu“, spune acesta.

Silviu Olariu are 26 de ani, lucrează la o firmă internaţională de vânzări şi este ieşean. Preferă să facă orice altceva în duminica alegerilor decât să meargă la vot. „Înainte credeam că fiecare vot contează, dar acum, oricum ar fi, tot aia e. Nu cred că dacă ar fi Oprea sau Nichita primar s-ar simţi vreo diferenţă. Tot ăia rămân. Tanti de la ghişeu până la nenea de la căldură...“ Aşa că alegerea sa pentru ziua însorită de duminică a fost „să scoată o fată la o îngheţată“. (Andreea Archip)

„ANULAT“ E MAI SCUMP DECÂT „VOTAT“

Absenteismul produce maculatură şi chinuieşte comisiile electorale

Poliţistul întâmpină, emoţionat de-a binelea, un grup de alegători în pantaloni scurţi. Se apropie de poarta şcolii şi le zice aşa, prieteneş te, cu mâna întinsă pentru salut: „Păi, aşa se vine? Unde-i costumul?“, şi face repede cale deschisă. Le zâmbeşte amar un băiat roşu în obraji, care încearcă să afle opţiunile oamenilor pentru un sondaj, sub garanţia confidenţialităţ ii. Bătrânii sunt cei mai suspicioş i, nu vor să zică nimic şi se duc în treaba lor. Observatorii de la asociaţiile pentru drepturile omului sau fel de fel de partide se adună într-un colţ, în jurul unei pungi de chipsuri. Întreabă şmechereşte, pe câte unul care şi-a comandat pizza, dacă e pentru ei. Cu o glumă, ziua electorală trece parcă mai uşor.

La Secţiile cu numerele 1.142-1.145 de la Şcoala nr. 168 din Capitală s-a votat rar. Până la ora 13.00, la Secţia 1.143, prezenţa la urne se târa spre 10%: votaseră abia 133 de persoane, din totalul de 1.743 aflate pe liste. „Cei mai mulţi au venit între orele 10.00 şi 11.00, când s-au întors de la biserică. Apoi n-au mai venit“, spune Camelia Ştefan, preşedintele comisiei. Un simplu membru al unei comisii vecine, ieşit la ţigară, se arată senin la gândul că are puţin de numărat. Remarca unui coleg cu mai multă experienţă îi schimbă perspectiva asupra absenteismului: buletinele rămase trebuie anulate, iar asta nu-i treabă uşoară. Trebuie câte o dungă oblică şi câte un „anulat“ pentru fiecare filă, iar asta înseamnă câte 20 de dungi pentru fiecare cetăţean absent, ceea ce e lucru trist.

Zi cu ceva mai mult chef la Secţia nr. 13, aflată la Colegiul Naţional „Sf. Sava“: până la ora 14.30 votaseră aproape 16% dintre cele 1.223 de persoane aflate pe liste. „S-a votat cel mai bine între orele 9.00 şi 13.00. Până la ora 9.00, prezenţa era doar de 4%“, precizează Constantin Mihăescu, pre- şedintele Secţiei nr. 13. În jurul său stau membri ai comisiei sau observatori ieşiţi la ţigară. (Vlad Odobescu)

CLUJ

Romii din Floreşti s-au înghesuit la vot

Căldura mare i-a făcut pe clujeni să stea ieri în casă până după orele amiezei, fapt susţinut şi de procentul de 7% obţinut până la ora 10.00. Secţiile de votare s-au umplut pentru câteva minute după ora 12.00, când oamenii s-au oprit să voteze în drumul de la biserică spre casă.

La căminele studenţeşti din Observator şi Hasdeu, apatia era totală. Puţinii studenţi care puteau fi văzuţi de dimineaţă, mahmuri după chefurile de sâmbătă seara, înmulţite în utima vreme din cauza balurilor de absolvire, spuneau că vor merge să voteze mai spre seară. „Când se lasă căldura o să mă duc şi o să votez cu Emil Boc şi Marius Nicoară. Asta e o echipă care a dat rezultate bune“, consideră Tudor Lupşa, student la Universitatea Tehnică.

Dacă la Primăria Cluj-Napoca lucrurile erau cât de cât clare, preferinţele clujenilor îndreptându- se în mod evident către Emil Boc, nu acelaşi lucru se poate spune despre lupta pentru preşedinţ ia Consiliului Judeţean Cluj. Majoritatea tinerilor au optat pentru Marius Nicoară, actualul preşedinte şi liderul PNL Cluj, în timp ce voci mai în vârstă l-au ales pe finul lui Emil Boc, Alin Tişe, candidat din partea PDL.

Câte doi în cabina de vot

În timp ce la Cluj-Napoca a fost linişte deplină, alegătorii fiind la terase sau la pădure, în comunele limitrofe oraşului a fost agitaţie mai toată ziua. La Floreşti, romii, care sunt o comunitate importantă, au venit la vot dis-de-diminea- ţă. Ei au preferat să intre câte doi în cabina de vot, motivul invocat fiind acela că nu ştiu să citească.

Lingurar Scandal are 34 de ani şi mai multe tatuaje pe mâna stângă. Nu ştie să citească pentru că nu a fost niciodată la şcoală, singura îndeletnicire pe care o cunoaşte este aceea de a colecta fier vechi. „Nu ştiu să citesc, mânca-ţi-aş, şi atunci intru cu o vecină care are patru clase. O să votez cu pesedeu că ne-o promis multe“, mărturiseşte ţiganul Lingurar. Situaţia i-a enervat la culme pe reprezentanţii PDL, care au reclamat faptul că romii îşi lasă buletinele de vot în cabinele de votare, pentru ca aceia care vin după ei să ştie cum să voteze. (Mihai Şoica)

DOLJ

Craiovenii au avut chef de orice, numai de vot nu

Dacă un străin ar fi ajuns ieri în Craiova şi ar fi văzut străzile liniştite, aproape pustii, copiii jucându-se în piaţa centrală de ziua lor sau bătrânii cu sacoşele mari, pe jumătate pline, venind de la piaţă, nu ar fi avut habar că în România sunt alegeri.

De altfel, duminica alegerilor locale a fost chiar mai liniştită decât o zi obişnuită din viaţa oraşului, unde locuitorii s-au obişnuit să audă împuşcături o dată la două zile, să se trezească în mijlocul unei urmăriri cu maşini sau să se amuze copios de trăsnăile vreunui politician local.

„De ce să votez?“

„De ce să mai ieşim să îi votăm pe oamenii ăştia? Parcă ei ar face vreun lucru pentru noi?“, spunea, ieri, printre ofuri, Gheorghiţa Ioana, o bătrânică de 65 de ani, care locuieşte în Craiova de exact o jumătate de secol.

Nici măcar jumătatea de oră de dinainte de prânz, când norii rătăciţi deasupra Jiului au stors câţiva stropi de ploaie şi au mai răcorit aerul, nu i-a făcut pe alegători să iasă la vot.

„Pe cine să votez? Şi, mai ales, de ce să votez, când votul meu e îngropat de câteva sute de voturi furate? Păi ce, eu nu ştiu? Acum auzii la televizor cum au dispărut nu ştiu câte ştampile din nişte secţii. Ce crezi că au făcut cu ştampilele alea, că doar nu s-au jucat cu ele? Mai bine stau aici, pe bancă, în faţa blocului, şi mă bucur un pic de răcoare“, spunea Marina. Tânăra de 19 ani citea o culegere cu subiecte rezolvate la geografie pentru BAC, în faţa blocului, la o aruncătură de băţ de Secţia de votare nr. 159 din Craiova. Norii de dinainte de prânz s-au risipit repede, iar aerul ca din seră s-a răspândit apoi nestingherit printre blocuri, ferecând parcă uşile craiovenilor şi aşa destul de indiferenţi faţă de ziua alegerilor. (Gabriela Zanfir)

LA POARTĂ

Cetăţenii din Giuleşti Sârbi n-au fost urniţi la vot nici de cadourile electorale, nici de promisiuni

În cartierul Giuleşti Sârbi din sectorul 6 al Capitalei, acolo unde promisiunile electorale ale candidaţilor nu s-au transformat niciodată în realizările primarilor aleşi, numai câinii fără covrigi în coadă se hârjonesc la fiecare colţ de drum, pentru un os.

Când plouă mai tare, oamenii din zonă scot apa şi nămolul din casă cu găleţile şi ies pe stradă încălţaţi cu cizme până la genunchi. În restul timpului, în Giuleşti Sârbi plouă cu câini, aduşi de bucureşteni şi lepădaţi în cartierul cu un singur autobuz.

Din această cauză, dar mai ales că n-aveau cu cine vota, oamenii nu se încumetau să iasă ieri în drum, darămite să ajungă până la secţia de votare.

„Votul pentru viitor“ nu-i putea urni. Numai o înmormântare, ca un semn rău în ziua alegerilor, scotea capete-capete pe la porţi, curioase să afle cine s-a dus.

Pomenile electorale nu i-au mobilizat

Degeaba s-a străduit candidatul Poteraş, chiar cu o seară înainte de ziua votului, să distribuie fiare de călcat la toţi cetăţenii - aşa cum povesteau oamenii - pentru a nu ieşi nimeni şifonat din toată povestea, că nu a făcut altceva decât să-i învrăjbească şi mai tare.

„Au dat găleţi cu vin celor care au primit lemne de iarnă şi erau pe liste. Au semnat pentru ele“, spune Petruţa, care s-a născut în cartier şi n-a primit pomana electorală. Stă de 60 de ani în zonă şi spune că drumul nu era aşa pe vremea ei.

„Am avut dispensar, am avut o alimentară, o textilă mixtă. De la Revoluţie încoace s-a ales praful de cartierul ăsta, ne-a aruncat ca pe nişte măsele stricate“, adaugă femeia, care spune că poate până spre seară se mai gândeşte dacă votează sau nu. „La fiecare patru ani vin, promit şi pleacă apoi cu promisiunile“, explică Petruţa de ce nu se urneşte de pe băncuţă.

CETĂŢEANUL TURMENTAT

„Am închis ochii şi am votat“

„Cetăţeanul turmentat“ din Giuleşti Sârbi nu trăieşte dilema celebrului presonaj al lui Caragiale. „Eu am votat pe cine trebuie. Am închis ochii şi am votat“, spune bărbatul, cu privirea tulbure. Vecina Ecaterina îşi trimite nepoata, care ronţăie de zor la o cutie de creveţi, să-i mai aducă o ţigară din pachetul roşu de pe masă. „Şi de mă duc şi de nu mă duc, tot aia“, crede femeia cu părul tuns scurt şi făcut permanent. Totuşi, îi este puţin teamă că, dacă la vârsta ei nu merge la vot, s-ar putea să aibă de suferit după aceea. „Trebuie să ne ducem noi, bătrânii, că apoi când avem nevoie de medicamente sau de altceva...“, explică Ecaterina şi îşi mai aprinde o ţigară. Prin faţa casei, autobuzul trece agale, ocolind mereu câte o groapă. Este unul dintre cele trei autobuze care au apărut în ultima lună înainte de vot, după cum precizează femeia. Întrebarea este câte vor mai rămâne după alegeri. (Eugenia Mihalcea)

HUNEDOARA

Un italian i-a scos la vot pe românii din Topliţa

În comuna hunedoreană Topliţ a, alegătorii nu s-au înghesuit la urne. Unii pentru că au fost dezamăgiţi, iar alţii pentru că ar fi avut de mers kilometri întregi până la secţia de votare. Ieri, la ora 14.30, mai puţin de o treime dintre alegătorii din comună puseseră ştampila „votat“ pe buletine. După-amiază, procentajul prezenţei la urne a fost ridicat de un italian rezident în Topliţa, care şi-a convins familia şi prietenii din sat că fac o greşeală mai mare dacă nu votează decât dacă merg şi votează pe cineva, fie el şi nepotrivit pentru funcţie. Antonio Zambon are 60 de ani, de şase ani s-a stabilit la Topliţa, după ce s-a căsătorit cu Mirela Toplicean.

„Cetăţeanul are dreptul la cuvânt şi trebuie să vorbească acum, mai ales prin vot. Eu mi-am primit acest drept, de a vota primarul comunei, şi nici nu mă gândesc să nu mi-l folosesc. În Italia, cel puţin la nivel de primării, politicienii nu pun atâta accent pe interesul personal ca aici. Totuşi, merg la vot în speranţ a că se schimbă ceva“, spune optimist italianul Zambon.

Una dintre speranţele lui Antonio este ca, peste un an sau doi, să nu mai fie nevoit să-şi aducă acasă apa şi alimentele cu tractorul, pentru că drumul care duce spre casa lui este tăiat de un pârâu pe o distanţă de aproape 70 de metri.

Candidaţi „multiplicaţi

Pe lângă primarul în exerciţiu Ioan Şendroni (PSD), la funcţia de edil-şef al comunei au candidat alţi patru localnici, toţi cu numele de Bobora. Dorel Bobora a reprezentat PDL în lupta electorală, în timp ce fratele său, Ioan Bobora, a fost desemnat de PNG drept candidat pentru postul „suprem“. Alţi doi Bobora, fără legături apropiate de rudenie între ei, Niculae şi Cornel, au candidat din partea PNL, respectiv PRM. „Apoi, p-aicea nu-s rahaţi de câini pe marginea drumului câţi purtă tori de numele «Bobora»“, ne-a explicat, un pic cam vesel, un localnic. „Votările“ de ieri au trecut, iar localnicii comunei situate la 30 de kilometri de Hunedoara, în Munţii Poiana Ruscăi, mai au de aşteaptat încă patru ani până să aibă drumuri practicabile, câteva poduri şi o legătură telefonică cu lumea de jos, „de la oraş“. (Ciprian Iancu)

La iarbă verde, nu la vot

SINAIA. Încă de dimineaţă, sute de turişti s-au îndreptat către staţiile de telecabină sau poienile de la baza muntelui, unde au încins câte un grătar. „Stăm la soare cu berea la rece, iar grătarul sfârâie. Apoi o să mergem la Cascada Urlătoarea. N-am vrut să pierdem ocazia de a veni la munte, chiar dacă sunt alegeri“, a mărturisit Cosmin Stanciu, din Bucureşti. (Răzvan Bunea)

Secţii de votare la ştrand BACĂU. În jur de 2.000 de persoane, din două cartiere ale Bacăului, au avut parte ieri de o experienţă mai puţin obişnuită. Băcăuanii au votat în două secţii amenajate în incinta bazinului de înot, inaugurat în urmă cu o săptămână. Motivul: în zona Ghioceilor există o singură şcoală, iar autorităţile locale au vrut să evite aglomeraţia de la urne. (Ovidiu Pauliuc) CONSTANŢA

În Vama Veche, berea a înlocuit ştampila

„O cafea la ibric, te rog, şi-o bere!“. Pentru vamaioţi, 1 iunie a fost a doua, a treia sau a patra zi de plajă, nicidecum o zi de vot. Candidaţii la primărie sunt necunoscuţi sau neinteresanţi. Pentru turiştii din Vama Veche mai importante sunt „Ovidiu“ şi plaja. Excepţie a făcut un grup de patru tineri care s-au hotărât să improvizeze o secţie de votare pentru adolescenţii Emo. Nici ei n-au avut mai mult succes decât autorităţile.

Nea Vasile, cea mai gureşă persoană din gaşca sa, s-a hotărât că, dacă tot a ajuns în Vamă, să facă trafic de voturi: „Dacă-mi dau cinci milioane, votez pe oricine!“, spune el din spatele sticlei de bere. Pentru că prietenii râd pe rupte, omul revine şi se gândeşte că ar vota, totuşi, şi pentru cinci beri.

La fel de neinteresat de vot este şi Mihai din Slobozia: „N-aveam de ce să votez. Numele candidaţilor nu-mi spun nimic şi oricum am avut două săptămâni grele. Aşa că am preferat o bere în locul unei ştampile“. Spiritul Vămii l-a atras şi pe deputatul PSD Victor Ponta. Acesta a venit pe litoral sâmbătă, însoţit de câţiva prieteni, însă a avut grijă ca după o ciorbă la „Bibi“ şi-o cafea la „Ovidiu“ să urce la volan, gonind spre urna de votare de la Bucureşti. Poate doar ploaia să mai fi gonit şi alţi vizitatori ai staţiunii, dar e puţin probabil ca aceştia să fi ajuns, până la închiderea urnelor, în localităţile de baştină. (Andreea Ciupercă)

BUCUREŞTI

Shoppingul care omoară votul

Spre orele prânzului, în parcare la Shopping City din Băneasa nu mai aveai loc să arunci un ac. Mallul era plin ochi, iar zumzăiala satisfăcută a cumpărătorilor era întreruptă doar de clovnii angajaţi să-i distreze pe copii. Multe cupluri au preferat să-şi ducă mai întâi copiii la evenimentele organizate de 1 Iunie în mall. „Eu sper să ajungem... Oricum, mai aştept să se elibereze drumul, că e nenorocire pe DN 1. De ce naiba nu pun o cabină de vot aici?“, s-a întrebat o mămică. O reprezentantă a mallului a salutat ideea, precizând însă că deocamdată nimeni nu a solicitat amplasarea unei urne mobile.

„Nu ştiu dacă mai ajung la vot. Mai avem de colindat prin magazine...“, ne-a spus un tânăr, mărturisind că nici măcar nu ştie cu cine să voteze. Trei studente, aşezate la masă în faţă la McDonald’s, auziseră vag de scrutin şi nici n-aveau de gând să-l onoreze cu prezenţa.

Pe Dorobanţi, în zona teraselor de fiţe, toropeala era şi mai mare. „Ce? La vot? Habar n-am... Mă mai gândesc“, spune plictisit un tânăr, abia descins dintr-o maşină de lux. „Oricum, ar fi trebuit să fim la mare acum“, i-o întoarce cu reproş însoţitoarea lui. Terasele erau aproape părăsite, dar nu pentru că muşteriii ar fi făcut coadă la vot. Majoritatea au plecat din Bucureşti sau s-au refugiat în malluri, ignorând agitaţia electorală de la televizor. (Livia Cimpoeru)