Se ştie - nu de azi, de ieri - că OTV trăieşte din traficul vizual cu trei tipuri de întâmplări: senzaţionale, incredibile şi înfiorătoare.
Personajele care defilează pe postul lui Dan Diaconescu dezvăluie orori, îşi suie poalele în cap, delirează lugubru sau promit răzbunări fioroase. Numitorul lor comun e vioiciunea cu care „rup tăcerea“, uşurinţ a cu care se vând pe tejgheaua prostului gust. OTV livrează exces porţionat după nevoi: cu ora, cu jumătatea de zi, cu tona. Există aici o tactică îndelung verificată a epitetelor bubuitoare şi a titlurilor-şoc. Există realizatori de emisiuni plăsmuiţi de mintea unui arhitect al sordidului: deja amintitul Diaconescu, Luis Lazarus, Doru Iuga. Există, de asemenea, tendinţa de superlativizare a invitaţilor, astfel încât ei să fie identificaţi după acoladele omagiale, nu după priceperi sau talente. Aşa au apărut „incredibila Minerva“, „celebrul Andronache“, „fenomenala doamnă Olimpia“ şi alte exemplare.
Am mai scris despre titlurile care ocrotesc, din partea de sus a ecranului, enormităţile marca OTV. Câteva dintre ele îţi evocă vorbele lui Einstein: „Două lucruri sunt infinite: universul şi prostia. Dar despre univers am unele dubii.“ Fără să ne străduim foarte mult, putem să ne aducem aminte măcar trei-patru asemenea titluri. În ce mă priveşte, am următoarele favorite: 1. „Acest condamnat la moarte a fost deja executat de trei ori“; 2. „Azi-noapte fantoma din Medgidia a mai bătut şapte oameni“; 3. „Urmează scena reconstituirii ruperii sutienului.“ Iată însă că, de o săptămână încoace, ultima treaptă a podiumului e atacată de un titlu care, simţindu-se nedreptăţit, se chinuieşte să se impună în memoria grotescului. Şi o face cu atâta tenacitate, încât cred că nu mai e mult şi va trebui să reatribui medalia de bronz. Căci titlul are de toate: unul dintre cuvintele-fetiş ale OTV, o cifră care certifică foiletonizarea enormităţii şi un zvâcnet şugubăţ, care anunţă lumea că mortul trăieşte şi se simte bine.
Ca să nu vă mai perpelesc, iată titlul: „Înfiorător! Episodul 3: Sinuciderea Nikitei cu clor de rufe“. Ştiute fiind strategiile de captatio din arsenalul OTV, privitorii nu s-au mai mirat că sinucisa bătea câmpii în compania lui Doru Iuga. N-a surprins pe nimeni că, departe de calmul deplin al oricărui cadavru, blonda corpolentă şi gălăgioasă molfăia gumă, trimitea bezele fanilor (ei bine, da, există - şi nu puţini) şi îşi masa sânii cu sârguinţa unui anumit tip de mamifer. În general, la o asemenea emisiune doar candizii sau cei aterizaţi de pe o altă planetă mai pot avea stupori.
De fapt, întreaga emisiune a lui Doru Iuga a fost o lungă serie de mesaje telefonice pe care gazda i le-a citit musafirei. Între ele, Nikita a apucat să intercaleze diverse reacţii: câte-un „I love you“ pentru admiratorii din Spania (presupun că „te quiero“ era rezervat britanicilor), câte-o scatoalcă verbală celor care-i contestau meritele, câte-un panseu stupid, de genul „Poţi să te împrieteneşti cu un duşman“?, câte-o trăsnaie mojic-resentimentară pe adresa vreunei solicitante de ajutor bănesc („Să-ţi dau un sfat: cine te-a pus să faci copii?“). Dintre toţi expeditorii de sm-suri, unul singur a părut deranjat de eşecul sinuciderii. Îmi scot pălăria în faţa lui şi-i citez mesajul, care m-a înveselit cât trei comedii cu fraţii Marx: „Data viitoare lasă clorul de rufe şi foloseşte Axion. Am auzit că e inamicul grăsimii.“
Recomandările noastre
