Voicu Rădescu, patronul clubului de jazz Green Hours şi iniţiatorul Teatrului Luni, vorbeşte despre Capitala atacată de nepăsare, dar cu speranţe culturale.
Pentru omul îndrăgostit de teatru şi jazz, zgomotul Capitalei nu e tocmai unul plăcut. Voicu Rădescu, născut şi crescut în Bucureş ti, vorbeşte cu ciudă despre construcţiile megalomanice care pocesc oraşul, despre demolările lui Ceauşescu - bune în esenţă, dar prost rezolvate -, despre străzile copilăriei, pe care acum le redescoperă pline de farmec şi culoare şi pentru care se teme.
Încearcă să găsească exemple de ce s-ar putea face şi îi e ciudă pe comunitatea practic inexistentă a locuitorilor Capitalei. Voicu protestează împotriva educaţiei îndreptate spre meschinărie, pe care mass-media şi şcoala le-o dau românilor. „Mai departe de Moşilor nu mergeam niciodată“ „Trebuie făcut ceva, trebuie apărat Bucureştiul. Asta e baza, fundamentul, postamentul, temelia a ce pot vorbi eu despre Bucureş ti în momentul ăsta, în care-l sapă şi-l zdrobesc ăştia. E de apărat. Când m-am născut, lângă mine era un părculeţ. Acum nu mai e.“ Aceasta e prima reacţie pe care o are Voicu Rădescu, patronul de la Green Hours, mentorul Teatrului Luni, atunci când vine vorba despre oraşul în care s-a născut. Chiar dacă vremurile l-au mutat de pe Bulevardul Dacia în Ştefan cel Mare, la Lizeanu, Voicu Rădescu păstrează vie perioada în care nu se putea plimba mai departe de Calea Moşilor. „Îmi amintesc că, atunci când eram mic, mai departe de Moşilor nu mergeam niciodată pentru că era destul de insalubru. Zona pe care o ştiam şi pe care umblam era zona de centru. Mă preumblam pe jos din Piaţa Galaţi, spre Cantemir, unde am făcut o parte din şcoală, cealaltă parte a fost lângă actualul Teatru Metropolis, fostul Mundi“, rememorează aventurile exploratoare ale copilăriei Ră- descu de acum. Ar demola cu mâna lui construcţiile din parcuri Când frica de locurile insalubre a dispărut, Voicu Rădescu a început să descopere şi să înţeleagă ce se întâmplă cu oraşul în care locuieşte. „Nu că îşi bat joc, dar îl transformă în bani. S-a dărâmat foarte mult, dar eu nu sunt atât de radical în ceea ce priveşte dărâmările lui nea Nicu. Pentru că, în unele zone e bine că au dărâmat. Ce s-a construit după aceea e rău. Ar fi trebuit păstrate alveole, dar nu arată în niciun caz ca o capitală europeană.“ Bărbatul crede cu tărie că, dacă bucureştenii ar reacţiona la ce se face în oraş, „vor avea surpriza, aceşti grei care distrug Bucureş tiul, că sunt blocaţi“. Ce face el pentru oraşul în care trăieşte? Se implică în discuţii despre urbanism, deşi nu se pricepe prea bine la chestii din astea, după cum recunoaşte. Ar veni cu mâinile lui să demoleze tot ce s-a construit în Parcul Tineretului sau în orice alt parc din Capitală. Dar oricât de revoltat ar fi, nu poate să nu remarce, cu drag, specificul Bucureştiului meşteşugă resc, care s-a păstrat în zona din jurul Pieţei Galaţi (Piaţa Gemeni - n.r.), pe Strada Spătarului. Voicu Rădescu îşi exprimă la fel de vehement şi părerea faţă de Casa Poporului: „O pleaşcă incredibil de urâtă, arhitectonic şi social, din punct de vedere al megalomaniei care a dus la construirea acestei clădiri“. Ar muta sticla şi metalul la marginea Bucureştiului I se pare că „noii români“ au tendinţa de a lăsa urme megalomanice, că fiecare primar vrea să- şi pună cărămida pe un bloc, sau la baza unei clădiri, care să rămână încă 150 de ani, fără nicio amprentă istorică. „De aceea, mă raliez ideii de a nu se construi o catedrală megalomanică, de a nu se construi nimic megalomanic. De a se construi astfel de blocuri, dacă se poate ca în Paris, într-un cartier în afară, unde să se poată exprima arhitecţii cât se poate de futurist, dar să lase în pace puţinele zone de Bucureşti vechi“, îşi explică Rădescu revolta. GHID ÎN CAPITALĂ Şi-ar duce prietenii şi în mahalale, şi prin centru Dacă ar fi amfitrionul prietenilor veniţi în vizită la Bucureşti, Voicu Rădescu nu i-ar scuti de imaginile mizere ale oraşului. I-ar purta prin bune şi rele, exact ca-n viaţă. „Venind de la aeroport, aş încerca să merg mai încet (deşi eşti obligat să mergi mai încet), le-aş arăta cum se distruge în jurul Bucureştiului, tot ce înseamnă păduri, din raţiuni private. După care m-aş lumina puţin, şi, începând de la Fântâna Mioriţa, le-aş arăta splendoarea asta de intrare în Bucureşti, pe care nu am văzuto în alte oraşe“, spune Voicu. Apoi i-ar duce în cartierele vechi, Cotroceni, Mănăstirea Caşin: „Începând de la Muzeul Ţăranului Român sunt atâtea clădiri frumoase - Casa Vernescu, de exemplu. Apoi i-aş duce în zona Piaţa Galaţi, unde s-a mai păstrat Bucureştiul meşteşugăresc. Sunt case boiereşti vechi, frumoase, dar şi case ale vechilor meşteşugari, care încă mai au aerul acela“, adaugă bărbatul. La final, le-ar arăta „şi porcăriile“, începând de la cartierele ceauşiste, cu Rahova, cartierele muncitoreşti care arată ca HLM-urile din Franţa, „monstruozitatea numită acum Palatul Parlamentului, casa de suflet a lui Ceauşescu“.
Recomandările noastre
