Şeful companiei Lukoil în România spune că, în timp ce Rusia ne dă petrol şi gaze, noi putem răspunde cu vin şi mobilă din lemn.

Pe o stradă din Bucureşti, înţesată cu sedii de ambasade, compania petrolieră Lukoil joacă atât rolul unei reprezentanţ e diplomatice în România, cât şi al intrării directe a resurselor ruseşti în ţara noastră.

Primul şi cel mai vizibil investitor rus în România, Lukoil, îşi creşte afacerile fără prea mare vâlvă. „Alekperov (Vagit Alekperov, preşedintele Lukoil - n.r.) nu mi-ar ierta un conflict cu statul“, spune Constantin Tampiza, preşedintele Lukoil România, amintind că preferă să nu se întâlnească cu prietenii politicieni pentru a nu afecta imaginea companiei. Constantin Tampiza conduce Lukoil România de trei ani şi se simte în relaţiile româno-ruse ca „într-o familie în care părinţii se ceartă, dar copilul ţine la amândoi“.

Sediul Lukoil România nu este unul modern, pentru că şeful petrolului rusesc spune că reducerea costurilor este una dintre realizările mandatului său. În ultima vreme, Tampiza se confruntă cu o problemă: pierde IT-iştii din companie. Şeful Lukoil România spune că „atunci când aceştia pleacă este o tragedie“, dar are pe birou „mai mult de 30 de CV-uri ale foştilor miniştri din Republica Moldova şi ale unor persoane de vază de la noi“.

„Dacă dependenţa nu îmi convine, renunţ la ea“

Constantin Tampiza crede că vizita preşedintelui Putin a spulberat tensiunile, iar acum oamenii de afaceri români ar trebui să meargă la Moscova. „Dacă, până în 1990, România exporta masiv în Rusia, acum a pierdut această piaţă. Era o perioadă în care orice birou din Moscova era făcut din mobilă românească şi mă întreb de ce nu mai văd în capitala Rusiei vinurile româneşti. Nu mai vorbesc de industria uşoară, şi chiar cea a petrolului, care înregistra o cifră de afaceri de un miliard de dolari, pe seama utilajelor pentru industria petrolieră“, crede Tampiza.

Cât priveşte dependenţa Europei de resursele ruseşti, acesta preferă să răspundă cu un sfat. „Dacă dependenţa nu îmi convine, renunţ la ea“, spune şeful Lukoil, amintind că nici Rusia nu-şi permite să sisteze livrările de energie. „În România, petrolul de la Lukoil va fi mereu, mai ales după ce am investit 550 de milioane de euro“, susţine Tampiza.

COMPETIŢIE

Piaţa petrolului este plină

Constantin Tampiza, şeful Lukoil România, crede că pe piaţa petrolului intrarea unui jucător nou este aproape imposibilă. „În România sunt prelucrate 12 milioane tone de ţiţei, iar 7 ajung pe piaţa internă, unde este o concurenţă dură, deoarece preţurile la export sunt mici“, spune Tampiza. Un jucător nou poate intra doar dacă îşi achiziţionează o rafinărie pentru că, activând doar pe piaţa de distribuţie, are costuri mari. O staţie nouă costă1,5 milioane de dolari.

EVOLUŢIE

Naţionalizarea resurselor

Creşterea cotaţiei petrolului alimentează tendinţa statelor producătoare de a spori controlul asupra resurselor naturale, în dezavantajul companiilor internaţionale, potrivit comentatorilor Reuters. Vineri, preţul petrolului a ajuns la 117 dolari pe baril. Pe de altă parte, Jeroen van der Veer, directorul general al grupului Royal Dutch Shell, crede că biocarburanţii nu vor rezolva problema energiei la nivel mondial.

INTERVIU

Tampiza: „Petroliştilor le-a venit mintea la loc“

EVZ: Cât aţi pierdut din creşterea cotaţiilor ţiţeiului pe plan internaţional? Constantin Tampiza: Numai în primul trimestru am pierdut 5 milioane de dolari în România. Preţul creşte, pentru că pe piaţa petrolieră au intrat de la fonduri de pensionari până la companii imobiliare, care cumpără petrol pe fondul scăderii dolarului, deoarece acesta reprezintă o valoare sigură. Dacă barilul va depăş i 120 de dolari putem ajunge la un punct în care interesele se vor reorienta în surse alternative la petrol, iar companiile petroliere simt acest pericol. Probabil că se va întâmpla ca în melodia lui Gică Petrescu „Azi mi-a venit mintea la loc şi vă salut“. Lukoil nu are o campanie de imagine precum concurenţa. De ce? În timp ce la Petrom şi Rompetrol bugetul de imagine depăşeşte 10 milioane de euro, la mine este de doar un milion, dar mie mi-au crescut vânzările anul trecut cu 23%. Este ciudată situaţia în care, pe de-o parte, vorbim despre cum suportă consumatorii creşterile de preţuri la carburanţi, iar, pe de altă parte, companiile petroliere fac cheltuieli mari de imagine. Nu intenţionăm să deschidem nici staţii premium, pentru că acesta este un brand sub care s-au adus nişte servicii suplimentare, dar care adaugă costuri în preţul produselor. Chestionaţi de CE în afacerea OMV-MOL

Preluarea Rompetrol de KMG, precum şi posibila fuziune MOL - OMV reprezintă o ameninţare pentru afacerile Lukoil în România? Nu, pentru că în cazul primei tranzacţii s-a schimbat un proprietar cu altul. Noi avem 300 de benzinării, rafinăria (Petrotel Ploieşti - n.r.), 25% din cota de piaţă şi nu ne poate fi ameninţată poziţia. Cât priveşte afacerea OMV-MOL, aici pot fi probleme de concurenţă pe piaţă. Comisia Europeană ne-a întrebat cum vedem această fuziune şi am răspuns acum câteva zile că fuziunea nu ne va afecta.

Câte benzinării mai deschide Lukoil în România? Proiectul pe care ni l-am propus pentru România este finalizat. Vom mai fi prezenţ i cu maximum 50 de benzinării în următorii 7 ani pe drumurile nou-construite. Acum investiţiile se duc în reparaţii şi retehnologizări şi nu depăşesc 10 milioane de dolari pe an, în comparaţ ie cu 100 de milioane anual, în trecut.