Sferturile de finală ale cupelor europene au avut parte, săptămâna trecută, de câteva meciuri memorabile. Şi, printre protagonişti, doi români.
În Cupa UEFA, spaniolii de la Getafe, care scoseseră un neaşteptat unu la unu în prima partidă la München, cu lidera campionatului german, Bayern, au atras pe micul lor teren 17.000 de spectatori (record!), printre care regele Juan Carlos şi fiul său, prinţul Felipe. Cu un minut înainte de pauză, Contra, conaţionalul nostru, reuşea să înscrie un gol superb, după ce trecuse de doi adversari. Era o recidivă. Tot Contra înscrisese golul spaniolilor şi la München. La unu la zero, Getafe se vedea în semifinală. Dar în minutul 89, când meciul era ca şi sfârşit, francezul Ribéry egala pentru germani. O repriză a doua deloc promiţătoare pentru Bayern, încheiată norocos, la fel ca prima repriză pentru spanioli. Încep prelungirile. Ca şi imediat după egalare, germanii nu joacă mare lucru. În schimb, deşi moralmente loviţi, spaniolii nu acuză, cum se spune, ghinionul, şi înscriu două goluri, în minutele 91 şi 93, părând să fi încheiat a doua oară definitiv conturile cu o echipă evident superioară (chiar şi numeric, Getafe jucând din minutul 5 în zece oameni) din care n-au lipsit Kahn, Klose, Schweinsteiger, Zé Roberto şi Toni. Dar, vorba cunoscută, cu germanii nu poţi fi sigur decât când ai ajuns la vestiare. La jumătatea celei de-a doua reprize de prelungiri, Toni reduce scorul şi, tot el, când mai erau câteva secunde de joc, înscrie pentru trei la trei. Scor la care Bayern merge în semifinală cu Zenit Sankt Petersburg, ca s-o răzbune pe compatrioata ei Bayer din Leverkusen (de care o desparte consoana finală şi câteva puncte în clasamentul intern), eliminată după unu la zero în deplasare şi unu la patru acasă.
Victoria în deplasare pare să fi fost regula sferturilor din Cupa UEFA. Şi Glasgow Rangers, şi Fiorentina au trecut în semifinale după doi la zero în Portugalia şi respectiv Olanda, după ce, pe teren propriu, se chinuiseră să obţină egalul. Golurile Fiorentinei la Eindhoven le-a dat, fireşte, Mutu, care nu e departe de a redeveni (dacă nu greşesc a mai fost când juca la Parma) golgheterul campionatului italian, aşa că se va fi gândit să-şi rotunjească zestrea şi în Europa. Fiorentina şi-a asigurat calificarea în treimea mijlocie a partidei cu PSV (cu şapte minute înainte de pauză şi cu şapte după, Mutu i-a adus pe olandezi în situaţia de KO). Mutu se află sigur în vederile lui Piţurcă. Despre Contra (alături de Ribéry, cel mai bun de pe teren în meciurile lui Getafe din sferturi) nu ştiu. Nu ştia nici Jean-Yves Guérin, jurnalist de sport de la „Figaro“, care m-a vizitat cu zece zile înainte de a se duce în România spre a cunoaşte mai bine atmosfera dinaintea meciului de la Europene dintre naţionalele noastre. Nici despre Nicolae de la Auxerre nu ştiu, deşi nici el nu stă pe bancă şi se află între primii marcatori din campionatul francez.
Liga Campionilor nu mai admite surprize. Manchester a scos-o pe Roma lui Mircea Mihăieş, fără s-o mai umilească precum altă dată, şi va da piept cu o Barcelonă care merge rău în Spania, dar bine în Europa (poate şi fiindcă Rijkaard se încăpăţânează să-l ţină pe Henry Yetras şi pe stânga, obligându-l să acopere jumătate de teren, în loc să fie tare pe picioare în faţa porţii), invers decât Real. A doua semifinală opune două echipe englezeşti (să ai trei din patru în semifinalele Ligii, asta da performanţă!), Liverpool şi pe Chelsea (care, fără Mutu, nu are cum câştiga).