Radu Stroe nu doreşte să fie mărul discordiei între preşedinte şi premier şi nici să ajungă în situaţia Noricăi Nicolai.

Mircea Marian: Credeţi că veţi ajunge ministru al apă- rării, atâta vreme cât Traian Băsescu este preşedinte al României? Radu Stroe: S-ar putea. Preşedintele Băsescu este imprevizibil. M.M.: Nu credeţi că aţi fost sacrificat, pentru că, potrivit Curţii Constituţionale, preşedintele poate respinge prima propunere? Nu. PNL a dorit să rezolve criza Noricăi Nicolai. Cum a rezolvat- o este altă discuţie. Nu-mi fac iluzia că eu sunt persoana ideală pentru această funcţie, dar în acelaşi timp trebuie să constat că s-au oprit la persoana mea. E bine, e rău, vom vedea. Ioana Lupea: Dar este adevă rat că Ludovic Orban ar fi spus că sunteţi propunerea ideală pentru că aveţi o relaţie proastă cu Traian Băsescu? Eu nu sunt membru al Biroului Politic şi nu ştiu care au fost discuţiile acolo. Există, teoretic, această posibilitate, să se aibă în vedere şi relaţiile respectivei persoane cu preşedintele. Cred că este o greşeală, nu am relaţii proaste cu domnul preşedinte. De fapt, eu nu am niciun fel de relaţii cu Traian Băsescu, dar ori de câte ori am venit în contact direct cu Domnia Sa nu au fost probleme. M.M.: Când se face un clasament al candidaţilor la un post de ministru se câştigă punte dacă eşti mai anti-Băsescu?

Nu, e exagerat. Să fim realişti, la ora actuală, PNL, dincolo de preocupările sale cu guvernarea, are o problemă cu modul în care Traian Băsescu înţelege să se raporteze la acest partid. Este firesc ca PNL să-şi ia nişte măsuri de precauţie când propune în funcţii de conducere oameni care nu neapărat să fie în război cu Traian Băsescu, dar care să poată să-i răspundă coerent preşedintelui. I.L.: Dar credeţi că PNL este avantajat acum de conflictul cu Băsescu? Pornind de la nevoia de a apăra PNL, suntem în situaţia de a-l contracara pe Traian Băsescu. Chiar dacă acest comportament în relaţia cu Traian Băsescu ne-ar aduce un deficit de imagine, suntem obligaţi să apărăm PNL.

M.M.: Dar modul în care PNL a rezolvat criza generată de demisia fostului ministru al justi- ţiei, prin rocadă, vi se pare că a fost cel mai potrivit? S-a încercat şi cu Renate Weber, dar nu a acceptat. Aş putea fi de acord că alegerea lui Meleşcanu, cel puţin pe imagine, ar putea să ne creeze anumite probleme, pentru că domnul preşedinte Băsescu ştie să joace pe imagine. Pe de altă parte, n-aş spune că problema summitului este esenţialmente una organizată de Ministerul Apărării, astfel încât să ridice probleme schimbarea ministrului. Cel mai bine ar fi fost ca Tăriceanu şi Băsescu să se înţeleagă. Din păcate, este tardiv. Sunt onorat de această propunere, deşi tare mult aş fi dorit să nu mă găsesc în această situaţie.

I.L.: Ce situaţie? De a fi mărul discordiei între preşedinte şi premier. Trag nădejdea că nu se va mai repeta istoria „Norica Nicolai“. Nu aş accepta să intru în logica unui asemenea caz, să mă văd pe toate ecranele şi prin toată presa...

I.L.: Vă veţi retrage? Am avut o discuţie cu premierul şi i-am spus că, pentru partid, nu se mai poate reitera - în cazul în care Băsescu refuză - metoda adresării către Curtea Constituţională şi că va trebui găsită o soluţie.

M.M.: Norica Nicolai la Apă- rare este o soluţie? Nu ar fi o soluţie. Nu trebuie să întindem coarda chiar fără măsură.

I.L.: Dacă Traian Băsescu va fi de acord cu numirea dv., nu veţi mai putea face aproape nimic la Ministerul Apărării. Trebuie să existe măcar un ordonator principal de credite, trebuie să existe un control civil.

M.M.: Ar trebui să trimitem trupe în Ciad? Cred că nu este o problemă de esenţă. Şi această chestiune a intrat pe logica aceasta a neîn- ţelegerilor dintre preşedinte şi guvern. Înţeleg că, la ultima şedinţă a CSAT, preşedintele nu a dorit să discute chestiunea aceasta. Domnia Sa ştia din octombrie, noiembrie de această problemă. Bun, Domnia Sa poate să fie de acord sau să nu fie. Cert este că, la întâlnirea cu Sarkozy, n-am înţeles să-l fi refuzat pe această temă.

M.M.: Dar în Kosovo, ar trebui să facem parte din misiunea Uniunii Europene? Pentru păstrarea ordinii. Problema este cum a procedat UDMR. Nu cred că este vreun român normal la cap să accepte această idée, atâta vreme cât ONU nu-şi dă girul şi cele două părţi nu ajung la un acord scris.

I.L.: Situaţia din Kosovo ar putea duce la o creştere a partidelor naţionaliste? Deja domnul Vadim Tudor a luat o gură puternică de aer.

I.L.: PNL va fi obligat la un discurs naţionalist? Nu, noi nu suntem naţionaliş ti, dar nici dispuşi să încuviinţă m comportamente care să aibă astfel de consecinţe. Nici măcar să nu se prefigureze o asemenea ipoteză de lucru, pentru că, în acel moment, noi garantăm că România nu-i Kosovo... Cât or fi românii de mămăligari, în chestiunea asta vor şti ce să facă. Eu nu sunt de acord cu ce spunea un jurnalist, că noi pupăm poala popii. Au trecut 17-18 ani de atunci, ne-am eliberat, mulţi s-au născut curaţi la creier. VIITORUL PREŞEDINTE PNL

Fenechiu şi Orban, posibili contracandidaţi ai lui Tăriceanu

M.M.: PSD v-a făcut o ofertă. Sunteţi de acord cu ea? La care ofertă vă referiţi?

M.M.: Cea cu cinci ani de alianţă. Eu n-am fost la discuţii, dar nu cred că au ajuns la cinci ani de alianţă. Nu s-au înţeles nici măcar pe alegeri anticipate.

I.L.: Pledaţi pentru anticipate? Fără să am acordul conducerii PNL, v-aş spune că mi-e foarte greu să văd mergând PNL până în octombrie 2008, la guvernare, singur, sau chiar până în martie 2009. Nu putem conduce aşa nouă luni sau 13 luni de acum încolo. Nu ştiu la cât vom ajunge: foarte multe lucruri nu le vom mai putea rezolva şi vom căpăta şi un duşman în plus. Nutresc convingerea că PSD va fi foarte agresiv, cât de curând. Exclud posibilitatea ca PSD să continue să joace albaneagra cu PNL. PNL ce are de fă- cut? O strategie care să pună block-starter pe alegeri la un nivel de procentaj care-i convine. Nu foarte mult, dar îi convine: 13-14%.

M.M.: Ar fi posibil să-l aduceţi în partid pe domnul Dan Voiculescu? Din informaţiile mele, niciodată nu s-a pus problema să fuzioneze PNL-ul cu PC. Sigur, combinaţii politice se vor discuta. Nu putem face nicio alianţă preelectorală. PNL va merge singur în alegeri.

I.L.: Dar ce şanse mai daţi PC-ului? Foarte mici. Au câteva instrumente - Antenele. Noi nu avem aşa ceva.

I.L.: Dar Antenele sunt şi în slujba dumneavoastră. Cineva trebuie să ne sprijine şi pe noi, dacă ceilalţi ne desfiinţează. Eu nu vreau să aduc nicio critică postului Realitatea, dar de când am văzut acea emisiune „Marile greşeli ale guvernării“ - morţi, răniţi, spitale, agricultură, medicamente, taxa auto...

I.L.: După alegeri, este posibilă o colaborare cu PD-L? Niciodată să nu spui niciodată în politică.

I.L.: Băsescu spunea că o colaborare cu PNL este posibilă doar fără Tăriceanu. Mie mi-e drag Traian Băsescu, dar nu mi-ar face plăcere să fie preşedintele PD-L. Are şi el dreptul lui să nu-l iubească pe Tăriceanu.

M.M.: Tăriceanu rezistă după ce nu va mai fi premier? La noi, în general, preşedinţii nu stau un mandat întreg, cu excepţia lui Mircea Ionescu Quintus, care a stat două.

I.L.: Pe cine vedeţi contracandidat cu şansă împotriva lui Tăriceanu? Cu şansă? Sunt vreo trei băieţi care se luptă...

I.L.: Cine? Domnul Antonescu? La preşedinţia în partid? Eu ştiam că este pe cale să se declare candidat la preşedinţia României. Cred că a renunţat la preşedinţia partidului, nu poate la amândouă. Era, la un moment dat, pe drum, dar a ales soluţia cea mai bună - candidatura la preşedinţia României. Călin Popescu-Tăriceanu şi-a apărat partidul şi asta îi va da merite, a fost un premier civilizat, n-a făcut excese.

I.L.: Cine ar fi cei trei care ar putea candida la preşedinţia PNL? Poate să fie şi Fenechiu, poate fi Ludovic Orban.

M.M.: În legătură cu guvernarea, ultimele luni nu au lăsat impresia că aveţi o lipsă de cadre? Sigur, această imagine s-a cam creat, într-o oarecare măsură, şi pe bună dreptate. Din păcate, nu-i din cauza lipsei de cadre. S-a încercat aducerea în guvern a unor tineri. Eu zic că unii nu au dat satisfacţie, unii au făcut greşeli impardonabile, alţii au făcut greşeli minore, dar cu impact la public.

POVESTIRI DIN COMISIA SRI

„Să te apuci să scrii că există ofiţeri acoperiţi în presă este o prostie fără margini“

M.M.: Ca preşedinte al Comisiei parlamentare de control a SRI, sunteţi mulţumit? Controlaţi SRI-ul sau vă controlează el? În România, după 17 ani de democraţie, comisiile parlamentare încă nu pot controla serviciile pentru că atribuţiile lor nu sunt de natură să-ţi permită un control abrupt, instantaneu.

M.M.: De ce nu modificaţi acea hotărâre a parlamentului referitoare la atribuţiile comisiei? Trebuie modificate şi legile. Asta nu înseamnă că nu avem o bună colaborare. Dacă ne întoarcem la istoria cu bileţelele, nu numai la cele ale lui Coldea, ci şi celelalte, cu grupul de evidenţă, am să vă spun că n-am avut mari speranţe că vom afla care sunt materialele-anexă la acele bileţele şi unde au ajuns.

M.M.: Deci aţi văzut bileţelul, dar nu puteaţi şti, din arhive, ce se află în spate. Nu, că nu aveam acces în arhive. După ce ofiţerul acoperit aduce informaţia, ea ajunge la grupul de evidenţă şi acolo se hotărăşte împreună cu directorul serviciului: o promovăm, nu o promovăm. Sunt tot felul de informaţii, nu neapărat cu titlul de poliţie politică. Că dacă liberalul sau ministrul Stroe se duce nu ştiu unde, sigur că ea implicit conţine şi aspectul politic. Mă feresc de cuvântul de poliţie politică pentru că nu pot să demonstez lucrul acesta. Un serviciu poate avea informaţii de natură politică, dar asta nu înseamnă poliţie politică. De exemplu, Norica Nicolai, care a fost în Republica Moldova, a avut întâlniri cu diverşi, o problemă cu un partid liberal. Când se va putea face dovada existenţei poliţiei politice, voi fi primul care o voi scoate. Iar dacă am unele îndoieli - şi am - astea nu ţin loc de probe.

I.L.: Astfel de probe vor apărea? Nici nu ştii când sare iepurele. Amintiţi-vă de bileţelele lui Coldea, cu cei trei judecători

M.M.: Înţeleg că bileţelele au fost luate din biroul lui Coldea de un alt adjunct al directorului SRI. Da, dar bileţelele erau ale lui Coldea. De unde a venit informaţ ia? Din arhive. Unde s-a dus informaţia? Nu ştiu. Este posibil să se fi dus la Traian Băsescu sau numai până la Maior. Nu ştim cine le-a luat...

M.M.: A fost pensionat unul dintre adjuncţi. Domnul Ion Marin, dar nu s-a spus că a fost pensionat pentru că a luat bileţelele.

M.M.: Sau nu ştiţi dumneavoastră? Nu. Pentru că a existat un raport de anchetă internă, care n-a fost în stare să stabilească cine a luat bileţelele. Să sperăm că nu se ascund lucruri periculoase.

I.L.: Faptul că apar astfel de informaţii într-un context politic nu dovedeşte conexiunea între servicii şi politică? Sunt simple supoziţii în plan logic, circumstanţiale, dar nu o probă.

M.M.: Nu aţi făcut public niciun rezultat referitor la ancheta privind ziariştii sub acoperire. Păcatul ancestral l-a făcut domnul Timofte. Să te apuci să scrii că există ofiţeri acoperiţi în presă este o prostie fără margini. Nu-l obliga nimeni pe domnul Timofte să facă o asemenea observaţ ie, care ne-a dat apă la moară. Pe urmă a venit şi purtătorul de cuvânt şi a întărit, a venit şi Coldea şi a semnat o hârtie în acelaşi sens. Sigur că asta nu era o noutate. Dorim să eliminăm ofiţerii acoperiţi din politică, din sindicate. Am întâmpinat o rezistenţă foarte mare. Din partea prietenilor noştri de la PD-L, care au punctul de vedere al lui Traian Băsescu. Şi PSD s-a opus. Acum, se poate face o discuţie: ofiţer acoperit este acolo unde poţi să-l acoperi. Câtă vreme este protecţie totală, e OK. Însă, datorită luptelor dintre cei vechi şi cei noi - iar în serviciu se naşte o asemenea călcătură pe bocanci -, există riscul să fie prinşi cu pantalonii în vine, scuzaţi expresia.

M.M.: Cei de la SRI v-au spus câţi ofiţeri acoperiţi sunt în presă? Nu ştiu şi nici n-aş vrea să-mi spună. La un moment dat, viaţa este atât de păcătoasă încât ai putea să fii tentat să faci prostii şi să te pască puşcăria.

INTERCEPTĂRI

„Unii au început să şi le facă în mod direct, DNA-ul este în zona asta“

M.M.: De ce nu aflăm numă- rul telefoanelor interceptate? Vom prezenta situaţia pe 2006. Cred că au fost ascultate între 9 şi 14 mii, dar nu sunt sigur. SRI este autoritatea de interceptare. Unii au început să şi le facă în mod direct, DNA-ul este în zona asta.

M.M.: Sunt între 9.000 şi 14.000 de mandate cerute de SRI sau tot ce trece prin centrul lor? Tot ce trece pe la SRI.

I.L.: Nu sunt instituţii complet independente de SRI? Nu. Numai în situaţii operative, când nu mai ai cum să apelezi la SRI, acolo o fac ei direct.

CE SPUNE DESPRE…

SCANDALURILE „MOARA VLĂSIEI“ ŞI „ROMEXPO“

„Chiar şi unii dintre prietenii noştri cei mai apropiaţi colcăiau tot timpul pe acolo“

M.M.: Cum de aţi vrut să-i daţi lui Răzvan Petrovici terenurile de la Moara Vlăsiei şi Romexpo? Afirmaţia este complet inexactă. Eu doar am dat liber RAAPPS să facă o analiză, pentru că veneau solicitări, „vrem să facem nu ştiu ce la Moara Vlăsiei“. Veneau solicită rile la ei, la Regie. Niciodată nu m-au interesat. După ce am dat drumul la studiu, evaluări, au şi apărut problemele fundamentale. Era imposibil ca acel teren să fie luat de Răzvan Petrovici sau de oricine altcineva. Are trei sau patru litigii, care nu-l fac viabil, decât dacă vine vreun zeu cu 500- 600 de milioane să-l cumpere cu litigii cu tot.

M.M.: Deci, terenul e revendicat? Este în trei sau patru litigii. Se poate verifica la RAAPPS. Când s-a ajuns la această concluzie, chestiunea a fost moartă. Numai că lucrarea care s-a efectuat pe parcurs în regie a făcut să circule informa- ţia că se dă Moara Vlăsiei. N-aveam cum s-o dau nici dacă aş fi vrut.

M.M.: Şi terenul de la Romexpo este în aceeaşi situaţie. Acolo este altceva. Sunt câteva hectare. Ideea era să se construiască clădiri pentru agenţii şi blocuri pentru demnitarii care vin din provincie. Din păcate, aici, soluţ ia tehnică nu putea fi acceptată de către cei din Regie, că făceau puşcărie. Şi aici, aceeaşi tevatură: oamenii veneau şi depuneau oferte, „am vrea să facem acolo, să luăm dincolo“. Unii doreau să primească jumătate din acest teren pentru că veneau cu 60-70 de milioane de euro. Era prea puţin pentru suprafaţ a de acolo. Chiar şi unii dintre prietenii noştri cei mai apropiaţi „colcăiau“ tot timpul pe acolo. Nu numai Răzvan Petrovici, care era prietenul meu din ’96-’97, din campanie.

I.L.: A fost finanţator? N-aş spune finanţator. Mai plătea studii de evaluare. Bun, este corect ce aţi scris. Aceste două studii s-au făcut. Dar problema a fost pusă aşa, chiar în seara dinaintea congresului. Totuşi nu asta a condus la decizia premierului de a mă îndepărta din guvern. El a făcut o declaraţie, chiar dacă nu a făcut-o prea clar, dar este dreptul lui.

I.L.: Poziţia premierului a fost destul de ambiguă, că ar fi fost o eroare. Sigur că era o eroare, dacă dădeai pământul ăla. Dar n-aveai cum să-l dai.

I.L.: Credeţi că aţi fost victima unui joc, al cui? Al celor care aveau informaţ ii din Regie. Nu vreau să spun că numai din partea ailaltă.

TESTUL DE SINCERITATE

Stroe şi Băsescu: „Beam cafele înainte de şedinţa de guvern“

I.L.: Este adevărat că era să-l daţi afară din PCR pe Traian Băsescu? Nu. Dar vreau să fac o precizare. Între marinari se leagă un sentiment, nu de prietenie neapă rat, mai mult de solidaritate, o recunoaştere a faptului că în momente grele au fost împreună. Sunt mâhnit când văd că Traian, domnul preşedinte, dacă este nevoie, a uitat de chestia aceasta. Şi nu numai în raport cu mine, este vorba de echipă, în general. Nu vreau să intru în amănunte. Alt lucru care mă mâhneşte este că el ştia foarte bine că, la 24 de ani şi jumătate, mi s-a întrerupt brusc meseria pentru că Securitatea mi-a luat definitiv avizul de a ieşi în străinătate şi am fost nevoit să vin în Bucureşti, să mă fac func- ţionar. Şi Traian ştie foarte bine lucrurile astea. El a avut mai mult noroc, eu nu. Am fost acuzat că nu am turnat doi ofiţeri când au fugit, şi aşa este. Şi că am exprimat ideea că voi rămâne în străină tate la prima ocazie şi aşa este.

I.L.: Nu v-aţi cunoscut înainte de ’89? Nu. În 1985, eu am fost dat afară şi din Bucureşti şi m-au trimis la canalul Dunăre-Bucureş ti. El era la Constanţa, inspector. Noi ne-am văzut în 1991 şi n-am ce să-i reproşez. În perioada ’97-2000 am colaborat bine. Venea la mine în birou, la Secretariatul General, şi beam cafele înainte de şedinţa de guvern.

I.L.: Aţi vorbit la un moment dat de Dan Voiculescu. Ce influenţă mai are în partid prietenul domnului Voiculescu, Dinu Patriciu? În afara unor relaţii interumane cu câţiva dintre colegii mei de partid, în primul rând Călin Popescu-Tăriceanu - dar eu nu-i fac un păcat din asta. Să ştiţi că Tăriceanu - poate e bine, poate nu e bine - îşi apără sărăcuţii lui tovarăşi de luptă până la capăt. Poate nu pe toţi, da’ pe cei mai mulţi dintre ei. Eu nu văd un păcat în prietenia lor.