ADRIAN GEORGESCU: O viata de rezerva

ADRIAN GEORGESCU: O viata de rezerva

Adrian Georgescu: "Din ce in ce mai multi ne molipsim de mania turistului japonez, aceea de a filma orice si oricat."

Ne transformam in suporturi vii ale camerelor portabile, gata oricand sa surprindem, sa capturam, sa pastram. Si vine acel moment in care ceva din frumusetea lumii isi da intalnire in fata ochilor nostri, clipele zboara iute atingandu-ne pe crestet cu aripile moi, iar noi ce facem? Ne scotocim prin rucsac sau prin buzunare, scoatem telefonul mobil ori handycamul si incercam sa prindem acea secunda si s-o bagam in colivie, pentru a o putea avea mereu in fata ochilor. Si de-atata preocupare pentru zoom, incadrare si perspectiva, nu mai simtim emotia prezentului. 

Traim oricum intr-o societate obsedata de economisire si depozitare, in care trairea clipei e amanata mereu din grija pentru viitor. Mereu sunt rate de platit, o masina mai buna de cumparat, un post mai sus in schema, tu visezi la locul sefului tau, el viseaza la locul sefului sau, iar in varful acestei piramide e omul care nu mai viseaza la nimic, doar sta cu telecomanda in mana si inoata printre amintirile presate pe un DVD.

Evident, toti avem nevoie de amintiri ascunse in obiecte. Exista insa mereu un prag la trecerea caruia trebuie sa-ti pui intrebarea daca tu folosesti tehnologia sau daca nu cumva aceasta a inceput sa te foloseasca pe tine, cum este, de exemplu, cazul clonarii. Or, ce este obsesia aceasta de a imortaliza cat mai multe momente decat o tentativa de clonare a propriei vieti, o existenta de rezerva ce asteapta cuminte in raft sa fie retraita? Lucru pentru care, bineinteles, ai mai avea nevoie de o viata, pe care nicio tehnologie nu ti-o va oferi vreodata.

Exista, in schimb, o oarecare nemurire a obiectelor. Daca fotografia este un insotitor, imbatranind odata cu tine, inregistrarea digitala e deja un martor cu existenta mult mai lunga. Tu vei muri, insa acel „Best of” al vietii tale iti va supravietui la infinit. Iar cu cat tehnologia se va apropia de perfectiune in simularea realitatii, cu atat se va indeparta de ea. Inregistrarea va deveni din ce in ce mai buna, va capata volum si consistenta si cine stie daca nu va veni si ziua in care propria-ti imagine filmata va primi condoleante pentru disparitia ta prematura.

www.adriangeorgescu.ro

Ne puteți urmări și pe Google News