De teama bătrâneţii, Ceauşescu nu se bucura de aniversarea sa. Evenimentul zilei“ continuă serialul dedicat aniversării fostului dictator Nicolae Ceauşescu, publicând câteva relatări ale lui Ştefan Andrei, fost ministru de externe al RSR.

Astăzi, 26 ianuarie, „cel mai iubit fiu al poporului“ ar fi împlinit 90 de ani de viaţă şi 75 de „activitate revoluţionară“. Dacă nu l-ar fi ucis foştii săi tovarăşi, în decembrie ’89, sistemul nu ar fi colapsat, iar sănătatea nu s-ar fi opus nici ea, Nicolae Ceauşescu ar fi avut parte, probabil, de omagii groteşti şi osanale fără număr, cântate în presa aservită. Un circ „minunat“, întins de-a lungul unei săptămâni.

Apoi, în ziua aniversării, ar fi luat masa cu „locotenenţii“ săi din Consiliul Politic Executiv (CPEx). Şi, în final, cu oamenii de artă, cultură şi ştiinţă. Cu toţi aceştia dictatorul ar fi fost, ca de obicei, ursuz, distant şi obsedat numai de cum decurge planul cincinal. Însă Ceauşescu nu şi-a iubit niciodată ziua de naştere, simţind că fiecare an scurs îl apropie mai mult de bătrâneţe.

Ştefan Andrei, unul dintre oamenii de încredere ai Tovarăşului, a fost un obişnuit al aniversărilor de 26 ianuarie. De fapt, spune Andrei, Ceauşescu le organiza doar din obligaţie ideologică. „Nu voia să îmbătrânească“

„Avea o atitudine foarte curioasă. Nu voia să îmbătrânească şi nici să pară că a îmbătrânit şi de aceea nu purta nici ochelari. Îşi primea materialele bătute cu caractere mari, ca să le poată citi. De exemplu, când a făcut 55 de ani, în 1973, zicea că, de fapt, se împlinesc 40 de ani de activitate revoluţionară, şi nu 55 de ani de viaţă“. Ca atare, chefurile cele mai ample de ziua sa erau date o dată la cinci ani, când se împlineau cifre rotunde.

În restul timpului, serbarea zilei de naştere a tovarăşului Nicolae Ceauşescu se rezuma, pentru dictator, la câteva chiftelţe, înfulecate în picioare, împreună cu membrii CPEx.

Fraţii şi surorile, alungaţi de Tovarăşa În ţară însă era freamăt. Linguşelile publice ale presarilor vremii, ale artiştilor şi ale activiştilor din teritoriu nu conteneau să se succeadă.

Cu toate acestea, omul Nicolae Ceauşescu nu s-a bucurat niciodată cu adevărat de ziua sa. Şi nici neamurile fostului preşedinte. Fiecare însă din alte motive. Potrivit lui Ştefan Andrei, rudele erau ţinute la distanţă de „întâiul fiu al Scorniceştiului“. „Îşi mai invita fraţii, surorile la el acasă. Dar nu era ceva deosebit, pentru că Elena Ceauşescu nu-i suporta. Voia să fie singura persoană de lângă el şi atunci era nevoită să-i alunge pe toţi“, povesteşte fostul demnitar comunist.

Se poate spune că Elena a reuşit ce şi-a propus. Pe 25 decembrie 1989 a fost singura persoană care s-a prăbuşit lângă Nicolae, sub gloanţele Armatei. AMINTIRILE LUI ŞTEFAN ANDREI „Ceauşescu era lipsit de tandreţe“

Ultima zi de naştere sărbătorită de dictator a fost pe 26 ianuarie 1989. Evenimentul a fost marcat, în presă, cu articole linguşitoare, iar la CC - cu chifteluţe şi măsline. „Evenimentul zilei“: Cum îşi serba Nicolae Ceauşescu ziua de naştere? Ştefan Andrei: Când a făcut 55 de ani, în 1973, zicea că, de fapt, se împlinesc 40 de ani de activitate revoluţionară, şi nu 55 de ani de viaţă. Atunci ne-a chemat el pe mine şi pe Cornel Burtică (fost ministru al comerţului exterior - n.r.), spunându-ne să mergem la Tovarăşa, la Institutul de Chimie, ca să vedem ce trebuie făcut cu ocazia zilei lui. Am băut o cafea şi am hotărât cu ea că trebuie marcat în presa română şi străină, trebuie făcut Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti, trebuie dată o masă de către CPEx şi una de oamenii de artă, ştiinţă şi cultură. La final, mulţumită, Elena ne-a invitat la un coniac, „1933 Segarcea“, zicând: „Cred că s-au făcut nişte propuneri bune. Tovarăşul o să fie mulţumit“. Vorbiţi şi despre presa occidentală? Din toată lumea. Ambasadele noastre contactau ziarele, pentru că aveau relaţii cu ziarişti. Îi rugau să spună măcar că, de ziua lui, Tovarăşul a avut întâlniri cu oamenii de artă, ştiinţă şi cultură, că a ţinut cuvântări etc.

Lui Ceauşescu i se prezenta programul final? Bineînţeles. L-a văzut şi a fost de acord. A fost şi la masa CPEx, şi la cea cu două-trei sute de oameni de artă, ştiinţă şi cultură. „În ’89 a fost o masă cu hrană rece“ Cine a participat? Marin Preda, Eugen Barbu, Zaharia Stancu, Sergiu Nicolaescu, Radu Beligan, mulţi pictori, frumos. La Ceauşescu meniul era foarte simplu: cârnăciori, caşcaval, chifteluţe, un peşte, o friptură de vacă, sarmale şi o prăjitură. Cafeaua s-a scos în ultimii ani chiar şi la recepţiile oficiale, pentru că lui Ceauşescu nu-i plăcea. Era meniul obişnuit la astfel de ocazii? Ăsta a fost meniul şi în 1988, când a împlinit 70 de ani. Atunci, recepţia s-a dat la Cotroceni, la redeschiderea Palatului. Pe 26 ianuarie 1988 am văzut şi noi, cei din conducere, Palatul. Am fost miniş trii şi membrii CPEx, câteva zeci de persoane.

Cine stătea la masa lui? Elena Ceauşescu, Manea Mănescu, oameni din conducerea guvernului. Care era atmosfera? Până la cooptarea Elenei Ceau- şescu în conducerea Partidului, la recepţii era şi puţină muzică, apoi, încet-încet, s-a scos. Dar lui îi plăceau muzica populară şi romanţele. Avea vreun interpret preferat? Gică Petrescu, Ion Luican, Ioana Radu, care a fost slăbiciunea lui. Cântecul lui preferat era „Mama“, o poezie de-a lui Vasile Militaru (poet torturat şi decedat în închisorile comuniste - n.r.). Îl ştia de la un capăt la altul. Vorbea foarte puţin. Era destul de severă atmosfera. În general, nu buna dispoziţie îl caracteriza. Era o figură aspră, lipsit de tandreţe. Nu zicea nici bancuri. Despre ce vorbea? Despre plan, era marea lui obsesie. Ultima zi de naştere cum şi-a petrecut-o? A fost o masă, o întâlnire, în picioare, cu membrii CPEx, la prânz, cu hrană rece pe farfurii. Nimic deosebit, deşi în presă erau de o săptă mână articole omagiale şi poezii. POEŢII SĂRBĂTORITULUI „Adrian Păunescu a făcut foarte mult“

De 26 ianuarie, ziua dictatorului Nicolae Ceauşescu, poeţi de curte, precum Adrian Păunescu, nu scăpau prilejul de a rămâne în graţiile conducătorului iubit. Arma „secretă“: odele închinate „omului de geniu“.

Însă Ştefan Andrei susţine astăzi că, urmărindu-şi doar propriul interes, Nicolae Ceauşescu a fost nedrept cu Păunescu. „Evenimentul zilei“: Cum l-aţi caracteriza, scurt, pe Ceauşescu? Ştefan Andrei: Nu era loial, ci îşi făcea interesul. Pe Burtică l-a ţinut opt ani pe o muncă minoră la fabrică. Adrian Păunescu, care a făcut foarte mult cu „Flacăra“, a fost scos. În ce sens a făcut foarte mult? A cultivat simţul patriotic. Dar cum să-l fi recompensat? Să-l pună director în Ministerul Culturii sau la o revistă. Dar erau unii din conducerea Partidului împotriva acestei politici. În plus, Elena Ceauşescu era supărată că nu era şi ea în dedicaţiile şi poeziile lui Adrian Păunescu. Oricum, şi eu l-am lăudat pe Ceauşescu peste măsură. În realitate, a avut idei mari, dar nu le-a aplicat el. Câteva dintre melodiile preferate de cuplul Nicolae si Elena Ceauşescu

Fotografii inedite

Filme inedite

Dosarul de cadre a lui Nicolae Ceauşescu