Palestina este un loc liniştit şi sigur, în comparaţie cu situaţia de pe drumurile din minunata noastră patrie.
Potrivit raportului celor de la Amnesty International, în 2006, armata israeliană a ucis circa 650 de palestinieni, în timp ce aceştia au omorât 27 de israelieni. Alte 150 de persoane au murit în urma luptelor dintre fracţiunile palestiniene.
În România, în 2007, 2.775 de persoane au murit în accidente rutiere. Aproape 7.000 de oameni au fost schilodiţi. Probabil că aceste statistici ar fi trecut neobservate, dacă nu ar fi fost un record, în comparaţie cu anii anteriori.
Ştiu că există tot felul de explicaţii, de la numărul tot mai mare de maşini la reţeaua proastă de drumuri. Dar cred că ceea ce alimentează indiferenţa cu care unii şoferi români îi lichidează pe ceilalţi participanţi la trafic este sentimentul că ar putea scăpa nepedepsiţi. Cu un avocat şmecher, cu relaţii şi cu suma potrivită de bani, ai toate şansele să scapi nepedepsit. Presa este plină, de asemenea, de exemple. Carmen Păunescu, soţia senatorului PSD Adrian Păunescu, a omorât trei oameni. Fostul deputat PSD Luca Ştefănoiu a accidentat mortal un copil de cinci ani, care se juca pe trotuar. Bancherul Dan Pascariu, membru în conducerea grupului Rompetrol, a fost implicat într-un accident rutier în urma căruia au murit doi oameni. Nici unul dintre aceştia nu a stat închis, beneficiind de pedepse cu suspendare, care, în unele cazuri, au fost graţiate.
Dincolo de aceste cazuri mediatizate, există sute sau mii de situaţii, mai puţin grave, în care poliţiştii, speriaţi că ar putea sancţiona persoana nepotrivită, preferă să privească în altă parte. Relativ recent, poliţia i-a luat carnetul unui patron de club de fotbal. Mai marele tuturor poliţiştilor a aflat imediat de incident şi a dat ordin unui subordonat să restituie imediat documentul. Cazul era filmat, aşa că respectivul comandant de la Poliţia Rutieră l-a implorat pe şeful său să lase lucrurile aşa cum sunt. „Îi dăm noi şofer“, ar fi spus poliţistul. Degeaba, şeful său s-a enervat şi, în scurt timp, l-a schimbat din funcţie. Umilit şi retrogradat, fostul miliţian a preferat să respecte legea tăcerii, în speranţa că, odată cu schimbarea regimului politic, îşi va recăpăta postul.
Poliţia Rutieră va rămâne în genunchi în faţa politicienilor şi a afaceriştilor atâta timp cât ea va fi condusă, de la Bucureşti, de un ministru de interne. Soluţia este ca această instituţie să fie legată de autorităţile locale - aşa cum se petrece în Statele Unite şi în numeroase state occidentale. Primarii şi preşedinţii de consilii judeţene vor fi mult mai sensibili la presiunea localnicilor, atunci când traficul va deveni o problemă, aşa cum se întâmplă acum în Capitală. Şi cei de la PSD, şi miniştrii democraţi, şi cei liberali au preferat să ţină în mâna lor Poliţia Rutieră, pentru a profita de influenţa pe care o deţine această instituţie. Mă întreb cam câţi dintre cei cărora carnetul le-a fost restituit pe baza relaţiilor politice s-au întors apoi pe şosele şi au contribuit la masacrul celor 2.775 de inocenţi.
Recomandările noastre
