Reuniunea așa-numitului format Normandia de la Paris, de vineri, 2 octombrie, a creat un set de precedente pe care Republica Moldova trebuie să le ia în considerare.
Trebuie să le analizeze și trebuie să le observe cu atenție, în perspectiva unor mutații ce s-ar putea repercuta și asupra sa, în relația cu regiunea separatistă nistreană. Mai ales că Francois Hollande a părut atât de încântat de acordurile la care s-a ajuns și de perspectiva păcii în estul Ucrainei încât dorește perpetuarea formatului în care Germania secondată de Franța, împreună cu Rusia, să impună interesele în fața oricărui stat din Estul Europei. Într-adevăr, o primă problemă e una de reprezentativitate. Deși formatul Messenberg a fost respins – formula de colaborare și discuție pe teme de securitate europeană în format bilateral ruso-european, la nivel doi plus doi, cu președinți și miniștri de externe sau omologi, pentru că Moscova nu a livrat pe tema soluționării conflictului nistrean – totuși s-a găsit o formulă de substituire, care complinește dialogul ruso-german prin adăugarea Franței, acesta fiind formatul Normandia.
Însă, el nu reprezintă opțiunea europeană, pentru că nu există niciun mandat, nicio desemnare a Germaniei și Franței să reprezinte Europa și niciun oficial european prezent, chiar dacă, în planul imaginii, mesajul transmis este cel al negocierilor între Rusia și UE. A doua problemă ține de modul în care s-a desfășurat negocierea, prin care a fost impusă opțiunea Rusiei și găselnițele și inovațiile aferente pentru a promova și impune Ucrainei soluțiile favorabile agresorului rus din Donbas. Și viziunea și narațiunea rusă au fost împrățișate de către Germania și Franța, în dorința unei păci inclusive, iar separatiștii pro-ruși, păpușile Moscovei în Donbas, au dobândit legitimitate de parte negociatoare, pentru care se modifică Constituția Ucrainei, legea electorală ucraineană, se instituie „statutul special” și se acordă imunitate, fiind recunoscute și alegerile.
Pentru că una din inovațiile la care trebuie să se uite cu atenție Chișinăul este validarea alegerilor desfășurate în mod fals după legile ucrainene, căci acestea sunt alterate după voința separatiștilor și le permit alegerea pe baza regulilor proprii, printr- un proces neinclusiv, dar validat de OSCE. Mâine, în Rada Supremă, vom avea vociferând reprezentanții separatiștilor, iar separatiștii înșiși reprezentând legitim regiunea pe toate meridianele. Iar Ucraina, plătind pentru regiunea separatistă, pentru pensii, salarii și economie, cele două „republici pupulare” continuând să existe și să fie coordonate impunând agenda Rusiei prin intermediari.
Franța și Germania nu au urmărit o soluție în Ucraina. Nici restabilirea suveranității și a integrității teritoriale alterată de agresiunea Rusiei. Și, în niciun caz, sancționarea Rusiei pentru acțiunile din Donbas și Crimeea. Au vrut doar stabilitate și liniște, nu reintegrare și soluționarea conflictului. Pentru ca să meargă comerțul, investițiile și afacerile cu Rusia din nou. Acordul de la Paris, prezentat ca o victorie, e rezultatul unei politici ce lesne poate fi acuzată ca așezând Rusia pe primul loc. Parcă marile puteri europene se grăbesc să concluzioneze că s-a încheiat conflictul și că se pot ridica sancțiunile, iar afacerile pot reîncepe cu Rusia. Niciun cuvânt despre anexarea Crimeii, despre agresiunea militară rusă în Estul Ucrainei, ca și cum într-adevăr nimic nu s-a întâmplat, iar în Ucraina ar fi vorba despre un război civil, liniștit acum, în timp ce Crimeea e trecută sub tăcere în toate comunicatele reuniunii, ca și cum nu am vorbi despre modificarea, prin forța armelor, a frontierelor europene.
Mai mult, cum Putin a vorbit la reuniunea ONU de la New York despre Yalta, iar alții au amintit de Acordul secret Ribentropp-Molotov de împărțire a Estului Europei, după episodul de la Paris, putem înregistra o lipsă majoră de legitimitate a Berlinului și a Parisului, ba chiar o cădere în perioada interbelică atunci când se făceau acorduri pentru a nu confrunta Germania de la acea vreme și pentru a evita războiul. Asta în timp ce polarizarea continuă la nivel global iar episodul ocupării regiunii alawite din Siria și militarizarea Estului Mediteranei de către Rusia indică o continuare a confruntării tacite și apropierea unei confruntări directe, odată ce, în premieră după criza rachetelor din 1962, trupele americane și ruse sunt în contact, față în față, în aer și pe teren, în Siria. O situație explozivă care, din nou, ne va prinde nepregătiți pe toți.
Cât despre precedentele în Ucraina, ele s-ar putea oricând regăsi aplicate și în Republica Moldova, dacă acel binom Kiev-Chișinău nu e înființat, iar lecțiile învățate din cele două experiențe de război și separatism de inspirație și cu implicare rusă nu sunt împărtășite, și reacțiile coordonate. În plus, e prea coplicată agenda internațională pentru ca, inclusiv la Chișinău, situația să fie destabilizată și statul aruncat în aer din stradă.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
