Exodul refugiaţilor din Europa, prin ochii jurnaliştilor Digi24. O VIAȚĂ REZUMATĂ LA UN BAGAJ DE MÂNĂ

Exodul refugiaţilor din Europa, prin ochii jurnaliştilor Digi24. O VIAȚĂ REZUMATĂ LA UN BAGAJ DE MÂNĂ

Europa se confruntă cu cea mai mare criză din ultimele decenii. Valuri de imigranti se îndreaptă dinspre Orient și Nordul Africii spre Occident. E un fenomen care ia amploare și care are loc la doi pași de România: exodul sutelor de mii de oameni alungați de război, terorism și sărăcie. O mică parte dintre refugiați va fi preluată și de țara noastră.

Sunt copii, bătrâni, femei sau bărbați care și-au luat toată viața într-un bagaj de mână.  „Săptămâna petrecută la graniţa dintre Grecia şi Macedonia a fost mai mult decât o experienţă jurnalistică. Să vezi în câteva zile şiruri neîntrerupte de oameni care trec prin faţa ta, mulţi dintre ei fără un scop precis, te marchează. Criza refugiaţilor nu poate fi înţeleasă pe deplin, decât de la faţa locului. Fără să stai de vorbă cu oamenii aceia, fără să stai lângă ei, să le observi chipurile, nu poţi să capeţi adevărata dimensiune a crizei imigranţilor. Am văzut bebeluşi de doar câteva săptămâni, sute de copii de 2, 3, 4 ani şi mii de adulţi. De cele mai multe ori, aveau doar un rucsac în spate sau o plasă cu haine. Lucruri de strictă necesitate pe care, tot din necesitate, le lăsau uneori pe drum. Am stat de vorbă cu oameni care aveau nu una, ci două case în Alep, Homs sau Kabul. Sunt ingineri, IT-işti, stomatologi, cameramani sau manageri. În ţara lor, aveau un trai decent. Au lăsat totul în urmă doar ca să scape de război. La televizor, par nişte oameni disperaţi, din pătura de jos, care vin să invadeze ţările bogate, statele occidentale. De fapt, au aceleaşi dorinţe şi speranţe ca occidentalii”,  spune Adrian Cojocaru, corespondent Digi24 În Grecia Și Macedonia.

Va putea Europa să treacă peste această încercare?

Începând cu 25 august, prin seria de reportaje intitulată „Exodul”,  Digi24 a urmărit drumul refugiaților și eforturile pe care țările traversate de imigranţi le-au făcut pentru a face faţă valului de oameni disperaţi. „Un şir nesfârşit de oameni extrem de diferiţi care vin continuu pe o cale ferată pare ceva rupt dintr-un scenariu de film. Le-am ascultat poveştile, m-am simţit frustrat când am văzut cum distrug recoltele gospodarilor care trăiesc la graniţă şi, inevitabil, m-am întrebat de nenumărate ori dacă Europa va putea să treacă peste această încercare. Zilele acestea trăite la frontiera dintre Ungaria şi Serbia vor fi de acum o parte din experienţa mea de viaţă. Una intensă şi greu de anticipat” , spune  Dan Codre, corespondent Digi24 în Serbia.

Emoția l-a sugrumat

Punctul cel mai fierbinte al Europei este, în aceste zile, Budapesta. Balazs Barabas, corespondent Digi24, a fost tot timpul în mijlocul refugiaților. „Exact cu un an în urmă, filmam în Fâșia Gaza pentru emisiunea „Pașaport Diplomatic”. Tocmai se terminase bombardamentul armatei israeliene, ca răspuns la atacurile cu rachete din teritoriul palestinian asupra unor localități israeliene din apropiere. Am vizitat și spitalul, unde au fost duși cei răniți în bombardamente. În ciuda căldurii, a drumurilor anevoioase, a greutății echipamentelor de filmare, efortul psihic era mult mai mare. Să îți blochezi sentimentele, să nu te lași copleșit de suferința copiilor, de deznădejdea rudelor, de neputința doctorilor... Zilele trecute a trebuit să fac din nou acest efort. Zeci, poate sute de familii, de copii în pasajul subteran al unei capitale europene. Să filmez și să relatez fără să mă implic, să văd subiectul și atât. Să am mintea limpede. Nu se poate altfel. A existat totuși un moment în care totul s-a clătinat. Un bărbat dormea pe o pătură, împreună cu fiul lui, un băiețel de 4-5 ani. Copilul își îmbrățișa tatăl de gât, tocmai cum o face fiul meu, când vine noaptea lângă mine, dacă visează urât. Imaginea celor doi, un tată și fiul, care dorm pe asfalt, pe o pătură murdară, la mii de kilometri de patria lor, fără să știe unde vor ajunge și unde vor trăi, m-a prins pe nepregătite. Când mi-am revenit, deja îmi simțeam gâtul sugrumat și lacrimile în ochi. Tot ce ne înconjoară este fragil, imprevizibil, incontrolabil.”