Cehia pune punct pe 30 iunie unui mandat dificil la cârma UE, în care a încercat să rezolve crize - de la cea a gazelor la cea din Gaza -, să depăşească problemele interne şi neîncrederea liderilor europeni în capacitatea de lider a tânărului stat membru.

Aşa cum au admis şi oficialii de la Praga, preşedinţia cehă a UE a avut câteva reuşite şi, în general, o evoluţie cuminte, subminată în final de căderea guvernului, o lovitură dată cu stângul în dreptul. În umbra „greilor” UE După Slovenia, Cehia e a doua ţară din fostul bloc comunist care a preluat preşedinţia UE. Spre deosebire de Slovenia însă, Cehia a început mandatul în plină criză economică, condusă de un guvern slab şi de un preşedinte eurosceptic. Cuvântul „eşec” a apărut pe buzele multor oficiali europeni.

Situaţia a fost cu atât mai delicată cu cât iureşul preşedinţiei franceze a UE, coordonată de Nicolas Sarkozy, a ameninţat să depăşească limitele mandatului - 31 decembrie 2008 - şi să deturneze mandatul ceh, aşa cum chiar preşedintele Vaclav Klaus a acuzat public.

Şeful Comisiei pentru afaceri europene din senatul ceh, Ludek Sefzig, admite că, „la început, au fost multe îngrijorări”, cu atât mai mult cu cât mandatul coordonat în mod alert de Sarkozy „a stabilit un standard”. „Mulţi politicieni erau însă sătui de stilul său”, apreciază Sefzig. Senatorul subliniază că politicienii cehi sunt la fel de buni precum cei din Vest, dar au preferat să se concentreze pe „rezolvarea problemelor şi nu pe creşterea prestigiului personal”. Două crize neaşteptate

Mandatul Cehiei, pregătit doi ani şi jumătate, potrivit oficialilor de la Praga, a debutat cu două crize, sistarea livrărilor de gaze ruseşti către UE şi ofensiva israeliană în Gaza. Negocierile cu Rusia şi Ucraina au permis reluarea livrărilor. „După numai 17 zile”, precizează Michaela Jelinkova, purtătoare de cuvânt a Ministerului ceh pentru Afaceri Europene, care consideră rezolvarea crizei drept un succes al mandatului.

Medierea UE nu a avut succes în conflictul din Gaza, dar a produs controverse după ce Sarkozy a început o misiune de pace în regiune, în paralel cu cea cehă. Ulterior, Mirek Topolanek a criticat mişcarea lui Sarkozy. Piaţa unică şi energia

Cehia s-a dovedit un apărător îndârjit al pieţei unice şi un opozant al intervenţiei statului în economie. Topolanek a criticat pornirile protecţioniste ale lui Sarkozy, care dorea ca fabricile din UE ale producătorilor francezi de autoturisme să se întoarcă în Franţa. „Mulţi politicieni au renunţat la măsurile protecţioniste pe fondul crizei”, apreciază şi Sefzig. Cehia nu a oferit însă un plan coerent anticriză, preferând să lase Franţa şi Germania să conducă la acest capitol.

Notabile au fost eforturile pentru asigurarea securităţii energetice, iar summitul dedicat Coridorului Sudic a jucat un rol important. Cehia a susţinut, de asemenea, alocarea a 5 miliarde de euro unor proiecte de infrastructură, inclusiv energetică.

REGULĂ

Problemele interne, în faţa celor europene

Căderea guvernului Topolanek la sfârşitul lunii martie, pe fondul luptelor politice interne, a dat cea mai puternică lovitură autorităţii preşedinţiei cehe a UE. Actualului guvern interimar, condus de Jan Fischer, i-au lipsit şi mandatul politic, şi susţinerea europeană pentru a continua activitatea. Euroscepticul preşedinte Vaclav Klaus l-a lăsat pe premierul Jan Fischer să coordoneze Consiliul European din iunie, care a avut printre temele de discuţie Tratatul de la Lisabona.

O mişcare care i-a făcut să răsufle uşuraţi pe liderii UE, în condiţiile în care Klaus a refuzat să semneze importantul document, ratificat de senatul ceh. Nu doar politicienii au pus problemele interne în faţa celor europene - majoritatea cetăţenilor cehi s-au arătat neinteresaţi de faptul că ţara lor se află la cârma UE. Vârful de interes a fost în ianuarie, când 42% dintre cetăţeni s-au arătat preocupaţi de subiect, potrivit Reprezentanţei Comisiei UE de la Praga. Apetit pentru teme europene nu a existat nici în dezbaterile pentru alegerile europarlamentare - subiectele interne au primat.