Silviu Sergiu: "Absenteismul la vot este o consecinţă a dezamăgirilor pe care clasa politică i le-a produs, de-a lungul timpului, electoratului."
Dezamăgirile au fost o consecinţă a prestaţiei lamentabile a politicienilor, mulţi dintre ei fără anvergură şi viziune. În eurocampania electorală, politicienii au cultivat în mod deliberat absenteismul, pentru că fenomenul le este util. Niciunul dintre candidaţi - mulţi dintre ei cu un real potenţial - nu s-a dat peste cap să le explice alegătorilor de ce ar trebui să se prezinte la urne. Întrebarea legitimă este de ce?
Cu siguranţă s-ar fi găsit teme care să suscite interesul alegătorilor din marea masă tăcută de 73%. Parlamentul European nu este o entitate abstractă. Activitatea sa are un impact real asupra vieţii cotidiene a cetăţenilor. Reglementarea tarifelor la roaming este o dovadă în acest sens. În România am auzit însă numai discursuri sforăitoare de tipul: „Parlamentul European este o instituţie prea îndepărtată de preocupările românilor”, „politicienii nu cunosc atât de bine problematica europeană, astfel încât să o explice alegătorilor” etc.
Argumentele sunt neconvingătoare. Înclin să cred că avem de-a face cu o strategie concretă de demobilizare a electoratului la urne, de transformare a alegerilor într-un club cu circuit închis. Reducerea drastică a numărului celor care votează le convine de minune partidelor şi candidaţilor propuşi de ei. Să câştigi alegerile este astăzi mai simplu ca niciodată. Nu mai trebuie să „creşti” din timp lideri politici proaspeţi, cu charismă şi pricepere, capabili să strângă voturi. Nu mai trebuie să elaborezi strategii politice complexe. Nu mai trebuie să gândeşti, ci să plăteşti. Alegătorii pot fi lesne manipulaţi, mituţi cu bani, porci sau chiar napolitane.
Nimeni nu-şi mai propune să mobilizeze alegători din segmentul nehotărâţilor, dezamăgiţilor sau dezinteresaţilor. Din contră. Politicienii se feresc să-i trezească din somn, pentru că o prezenţă mare la urne le-ar încurca socotelile. PDL şi PSD se ceartă cine a câştigat alegerile, doar pentru a crea iluzia unei competiţii reale. Liderii lor ştiu de la bun început câte voturi pot cumpăra şi pot anticipa astfel scorul în alegeri.
Intelectualii care au candidat în euroalegeri au îmbrăţişat fără scrupule reţeta baronilor de a face politică. Au devenit ei înşişi baroni, însă cu diplome universitare. Mi-e imposibil să-mi explic de ce Cristian Preda, Traian Ungureanu, Renate Weber sau Adrian Severin nu au reuşit să lanseze o veritabilă dezbatere pe teme europene. De ce au preferat mesaje superficiale, mimetice, pierzându-se astfel în marea gloată a politicienilor mediocri, când este evident că pot mai mult. Poate pentru că şefii lor de partid i-au împiedicat să se afirme ca individualităţi.
Votul obligatoriu, propus de Adriana Săftoiu, ar putea obliga partidele să câştige voturi, nu doar să le cumpere cu banii jos. PDL şi PSD nu cred că-l vor sprijini vreodată, pentru că, astfel, electoratul nu va mai putea fi controlat.
Recomandările noastre
