Horia Ghibuţiu: "Liga campionilor din fotbalul românesc s-a reunit în seara zilei de 1 iunie, într-un restaurant de lux situat pe malul lacului, acolo de unde până şi capitala României pare suportabilă, iar criza - gata să sucombe".
Fusese programată doar o banală cină în familie, dar în jurul mesei se aflau cei mai în vogă oameni ai sportului cu balonul rotund de la noi.
Purtând un trening negru cu nonşalanţa celui care ştie că sunt lucruri mai presus de etichetă chiar şi într-un amplasament celebru pentru fiţe, capta toată atenţia campionul antrenorilor români, Mircea Lucescu. Relaxat, imperturbabil, respectatul antrenor se purta atât de firesc, deşi privirile celorlalţi clienţi îl fixau lacom, încât nu te-ar fi mirat să vezi că pe post de frapieră era chiar Cupa UEFA, pe care a cucerit-o cu Şahtior Doneţk. O performanţă, am mai scris, care a făcut să se vorbească despre ţara noastră în multe locuri din lume pe unde mai sare vreo minge.
Vizavi, feciorul său, nu mai puţin urmărit de ocheade indiscrete, campionul laureat anul acesta cu râvnitul titlu de selecţioner. Ce mod mai plăcut să închei o zi în care ai condus prima reunire a lotului reprezentativei naţionale de fotbal decât să cinezi cu tatăl tău, cel de care te leagă şi aceeaşi mistuitoare pasiune devenită vocaţie?
Unde mai pui că funcţia de selecţioner ţi-a fost încredinţată cu inimă bună nu doar de federaţie, ci şi de aproape tot poporul microbist, mai ales după ce Braşovul lui Lucescu Jr. a bătut Dinamo, echipă care merită să fie lăsată să se pregătească pentru Liga Campionilor de la anu’.
La masa campionilor Lucescu a luat loc şi un vechi prieten de familie, Dinu Gheorghe. S-ar putea spune că, prin apariţia lui Dinu „Vamă”, era reprezentată, într-un fel, şi formaţia căreia e suficient să-i rosteşti numele pentru a simţi o dezamăgire similară celei trăite când ţi se închid uşile metroului în nas după ce ai sărit câte trei trepte: campioana de odinioară Steaua. Fiindcă „Vamă” picase pe malul Herăstrăului de la o cafenea în Dorobanţi unde discutase, pe lângă numele viitorului antrenor stelist (ghici, Bergodi, ce-i?), posibilitatea de a prelua conducerea clubului „roş-albastru”.
Merită menţionaţi şi oamenii de fotbal care au trecut doar pentru a le spune bună seara Luceştilor. MM Stoica, şeful micii minuni Unirea Urziceni, care l-a salutat în poziţie de echer pe senior, şi fostul dinamovist, de parcă ataşamentul ăsta ar trece vreodată, Vova Cohn.
Ştiţi cine mai merita să-şi facă simţită prezenţa acolo? Un băiat modest, iubit şi în Ghencea, şi în mult mai bogatul cartier londonez Chelsea: Dan Petrescu, antrenorul buturugii mici de la Urziceni. Într-un an în care un antrenor român cucereşte Cupa UEFA, iar altul e desemnat antrenorul naţionalei după o cursă cu obstacole, „Bursucul” e şi el campion. Al devotamentului, al salahoriei, al convingerii că nici o slujbă nu e rea dacă e făcută cum trebuie.
Adică altfel decât cu şmecherii, „bara-bara”, arbitri mânjiţi, federali care trimit observatori cu dedicaţie, rezultate stabilite la casele de pariuri, fanfaronade purtând marca Gigi, Borcea & Turcu şi tot ce înseamnă iarmarocul nostru cel de toate zilele.
Recomandările noastre
