Un lucru adesea trecut în plan secund: formaţiunile politice autohtone implicate în turnirul electoral pentru Parlamentul European nu merg la Bruxelles să-şi susţină pe cont propriu cauza, în cazul succesului la urne. Formula birocratică a spaţiului comunitar presupune altceva: câştigătorii se vor supune, cel puţin teoretic, unor identităţi transnaţionale bazate pe afinităţi politice reperabile.

Un membru PDL validat de testul urnelor va merge la Bruxelles pentru a face parte din Grupul PPE-DE, colocvial denumit “al popularilor europeni”. Un candidat PSD cu parcurs similar ar întregi rândurile Grupului Socialist. Iar exemplele ar putea continua.

Până la data alegerilor, EVZ vă oferă tabloul celor şapte formaţiuni pan-europene implicate în luptele de culise ale legislativului european. Cunoaşterea lor înseamnă, în definitiv, cunoaşterea locului unde votul fiecărui român care se va prezenta la urne pe 7 iunie s-ar putea duce.

PPE-DE este cel mai mare grup politic din Parlamentul European, poziţie pe care o deţine cu autoritate din 1999. În prezent, aproximativ 37% din europarlamentarii de la Bruxelles sunt membri ai PPE-DE, mai exact 288 din 785. Grupul reuneşte creştini-democraţi, conservatori şi, în general, forţe partizane care se revendică de la spectrul politic de centru-dreapta. Interesant este faptul că PPE-DE e singurul grup din cele şapte prezente în Parlamentul European care conţine membri din toate cele 27 de state comunitare.

Principala prioritate doctrinară a “popularilor” este “rezistenţa în faţa politicilor de stânga şi promovarea unei Europe mai competitive şi mai democratice”. Majoritatea clară de care se bucură grupul, într-un corp politic oricum dominat de partidele ne-socialiste, îi permite să impună de aproape zece ani agenda UE.

Formaţiunea se revendică de la tradiţia moderaţiei instituită de Robert Schuman şi Konrad Adenauer la începuturile Comunităţii Europene. Situat la centrul opţiunilor politice comunitare, PPE-DE promovează o Europă a oportunităţilor, dar şi una a coordonării eficiente. PPE-DE deţine în prezent atât preşedintia PE, cât şi a Comisiei Europene. Preşedintele Grupului PPE-DE este francezul Joseph Daul.

Din România, PDL, UDMR şi PNŢCD fac parte din organizaţia popularilor europeni.

Grupul Socialist din Parlamentul European este al doilea, în termeni de mărime şi influenţă, de la Bruxelles. Cu un total de 200 de europarlamentari în mandatul 2004-2009 (217 după aderarea României şi a Bulgariei), socialiştii europeni reprezintă alternativa la dominaţia popularilor şi a creştin-democraţilor, coagulând forţe politice din 25 de state-membre.

Ca şi Grupul PPE-DE, PSE susţine programele de extindere a UE şi de eficientizare a proceselor sale politice. Cele două grupuri se despart însă în opţiunile lor vizavi de priorităţile comunitare. Socialiştii, de fapt o alianţă a partidelor de centru-stânga, promovează o Europă socială în care fiecare să dispună de dreptul de a munci, de securitate şi de stabilitate. De asemenea, socialiştii susţin politicile ecologiste şi militează împotriva discriminărilor de orice fel.

Condus de germanul Martin Schulz, grupul se sprijină în principal pe Partidul Socialiştilor Europeni. Din România, PSD face parte din Grupul Socialist.

Grupul Liberal din Parlamentul European (ALDE) este al treilea ca mărime din legislativul comunitar, dispunând de 99 de europarlamentari proveniţi din 22 de state membre. Deşi nu participă la actuala majoritate conducătoare din PE, liberalii sunt alături de populari şi socialişti cel mai vechi grup politic de la Bruxelles. Momentul de glorie al ALDE s-a petrecut în urmă cu un deceniu, când, alături de PPE-DE, a format majoritatea decizională din legislativul comunitar (eveniment care aducea, în 2002, prima şi singura preşedinţie a PE din partea liberalilor europeni).

Printre proiectele politice ale ALDE se află susţinerea iniţiativelor de constituţionalizare comunitară, dar şi a planurilor de acţiune comună în domeniul anti-terorismului. ALDE militează pentru recunoaşterea internaţională a Taiwan-ului şi este una dintre forţele politice europene care a criticat dur implicarea Rusiei în Osetia de Sud. Prin acţiunile şi politicile pe care le susţin, liberalii încearcă mărirea vizibilităţii comunitare pe scena internaţională.

Preşedintele ALDE este britanicul Graham Watson. Din România, PNL face parte din Grupul Liberal.

Grupul Uniunea pentru Europa Naţiunilor (UEN) este o formaţiune pan-europeană naţional-conservatoare apărută în iulie 1999. Politicile şi poziţiile UEN sunt naţionaliste şi eurosceptice, grupul militând pentru menţinerea intactă a suveranităţilor naţionale. Preşedintele grupului este Cristiana Muscardini. Niciun partid românesc nu este afiliat grupului.

Grupul Verzilor-Alianţa Liberă Europeană este un grup parlamentar european apărut în 1999, cu vederi spre stânga spectrului politic, definit de naţionalismul civic şi de doctrina regionalizării. Formaţiunea este cea de-a patra ca mărime din PE, având 43 de europarlamentari.

În planul iniţiativei politice, Grupul Verzilor-ALE militează pentru coordonarea pan-europeană a programelor ce vizează protejarea mediului înconjurător şi e un adversar înverşunat al industriilor nucleare. Pacifismul şi calitatea vieţii sunt, de asemenea, ţinte importante pe agenda politică a grupului. Deşi România nu are niciun partid afiliat acestui grup, europarlamentarul Laszlo Tokes acţionează la Bruxelles de sub “umbrela” formaţiunii. Figura principală a grupului este francezul Daniel-Cohn Bendit, unul dintre cei mai cunoscuţi participanţi la revoltele studenţeşti din 1968 de la Paris.

Apărut în 1995, Grupul Confederal al Stângii Unite / Stânga Verde Nordică este o formaţiune pan-europeană ce strânge laolaltă partide politice de orientare comunistă din 13 state cu reprezentare în PE. O pată de culoare în legislativul comunitar, grupul se opune structurilor comunitare actuale, dar nu respinge ideea de construcţie europeană. Aspiraţiile politice ale formaţiunii pleacă de la ideea unei “alte Europe” şi au ca fundament respingerea variantelor neo-liberale de reglare a pieţei comune. Preşedintele grupului este francezul Francis Wurtz. Singura formaţiune românească asociată grupului este Partidul Alianţa Socialistă (despre care EVZ a scris în toamna anului trecut), care nu participă însă la alegerile europarlamentare.

Grupul Independenţă şi Democraţie a apărut în 2004 şi integrează critica eurosceptică din Parlamentul European. Cu un total de 22 de membri, formaţiunea este cea mai mică din PE. Principalul obiectiv al grupului este respingerea oricăror forme de centralizare comunitară, inclusiv a tratatelor ce încearcă constituţionalizarea UE. Mai mult, unele voci din interiorul formaţiunii susţin retragerea propriilor ţări din comunitatea europeană. Niciun partid politic din România nu este afiliat grupului.

Citiţi mai multe pe evz.ro/europarlamentare.