Scriam într-un text anterior că nu mă uit la televiziunile de știri. Zilele acestea am făcut o excepție. m-am uitat la o televiziune de știri. M-am uitat la Antena 3. Pe lîngă interesul profesional de a vedea și alt punct de vedere despre Caz, m-am uitat și pentru a găsi un răspuns la întrebarea: De ce Dracu îl toacă Antena 3 pe Traian Băsescu de dimineață pînă seara, deși Traian Băsescu nu mai e președinte de aproape șase luni?

Desigur, pe Traian Băsescu îl toacă și România tv, zisă și Căcănia tv, pentru harul de a vîrî în rahat orice subiect, inclusiv ivirea ghioceilor primăvara. La acest post, vîrît pe gît lui Traian Băsescu de SRI, care l-a tras pe sfoară, în Traian Băsescu se dă prostește după o rețetă de tip OTV, post care i-a plăcut la nebunie lui Sebastian Ghiță. 

La Antena 3 lucrurile stau altfel.

Aici atît subiectele, cît și abordarea lor dau curs unei strategii ferme de manipulare, o manipulare făcută cu mijloace profesioniste.

Ce se urmărește prin tocarea fostului președinte?

Răspunsul mi l-a dat teza centrală a tuturor emisiunilor de prime time de la Antena 3:

A plecat șeful Sistemului mafiot. Sistemul a rămas. Să terminăm și cu sistemu!

Așadar, campania împotriva lui Traian Băsescu, mai precis împotriva celor 10 ani de mandat prezidențial, nu e una împotriva lui Traian Băsescu (acesta a plecat, nu-i așa?), ci împotriva Sistemului băsist rămas în picioare. Cuvîntul Sistem nu apare întîmplător în campaniile Antenei 3. El e folosit îndeosebi de Victor Ponta, ori de cîte ori se referă la întîmplările din Justiție, dar și din alte domenii ale prezentului.

Campania Antenei 3 ar explica, astfel, una dintre marile enigme ale perioadei care a trecut de cînd Traian Băsescu nu mai e șef al Statului.

Traian Băsescu e deja fost președinte de peste cinci luni.

Scriam sau ziceam undeva că am urmărit, ca jurnalist activ, trei perioade de după plecarea foștilor președinți de la Cotroceni.

Raportînd aceste perioade la timpul scurs de la încheierea mandatului deținut de Traian Băsescu, mi-e imposibil să nu văd enorma deosebire.

Despre ceilalți președinți se poate spune că au traversat un timp de normalitate.

Ion Iliescu a preluat conducerea PSD, dar mai ales conducerea bătăliei cu Regimul Emil Constantinescu. În scurt timp, rezultatele acestei bătălii s-au văzut în prăbușirea lui Emil Constantinescu în sondaje, prăbușirea avîndu-și cauza și în neîndemînarea CDR la administrarea țării.

După plecarea de la Cotroceni, Emil Constantinescu a traversat o perioadă definită prin tentativele tot mai nereușite de a se păstra în viața politică. Au fost nereușite și pentru că PNȚCD ieșise distrus dintr-o guvernare în care intrase total nepregătit pentru a conduce țara, mulți dintre noii miniștri fiind, înainte de 1989, simpli cetățeni, fără experiența administrării nici măcar a propriei familii.

Situația lui Traian Băsescu e însă aparte prin raportare la ceilalți foști președinți.

Prin ambițiile politice, el amintește de Ion Iliescu din 1997, după primul mandat la Cotroceni.

Prin absența unui partid al său, nu numai asumat, dar și puternic, Traian Băsescu amintește de Emil Constantinescu din 2001.

Prin patimile stîrnite mai departe, Traian Băsescu trimite la Ion Iliescu de după cele două mandate.

Prin întoarcerea armelor împotriva sa de către cei porecliți Intelectualii lui Băsescu, fostul președinte e unic în postdecembrism.

Nu e însă singura și, mai ales, principala notă care-l face unic pe Traian Băsescu în Galeria foștilor președinți.

După fiecare mandat prezidențial, definit, cu un termen nițel exagerat, Regimul lui …, s-a declanșat un șir de dezvăluiri despre mandatul fostului președinte.

Ele, dezvăluirile, vizînd îndeosebi Guvernarea anterioară, își aveau cauza în schimbarea de șefi din toate Structurile și din toate ministerele. Noii șefi descopereau sau se prefăceau că descopără nereguli sau chiar afaceri de corupție ale celor care-i precedaseră. Documente și date erau strecurate presei mai mult sau mai puțin închinate noilor Stăpîni.

Și după plecarea lui Traian Băsescu, prin Corpul de control al premierului, Guvernul Victor Ponta livrează presei date și documente despre neregulile Guvernului Boc, identificat drept instrument al lui Traian Băsescu.

Efectele acestei campanii sînt minime. DNA, căreia i s-au trimis rapoarte după rapoarte, nici nu se uită la ele, urmîndu-și agenda proprie, dictată de SRI. Presa nu se grăbește să le consemneze, dat fiind că ele vizează Guvernul Boc, trecut în neființă politică în urmă cu doi ani.

Spre deosebire de foștii președinți, cele mai mari dezvăluiri incomode pentru Traian Băsescu sînt cele făcute de Binomul SRI-DNA. Redeschiderea Dosarului Elena Udrea, arestarea Alinei Bica, arestarea  lui Horia Georgescu au avut un efect devastator asupra imaginii celor 10 ani de mandat al lui Traian Băsescu. Așa cum am mai scris, adăugate redeschiderii Dosarelor lui Traian Băsescu de către Parchetul General, Operațiunile regizate de Binomul SRI-DNA depășesc simpla dezvăluire a unor afaceri de corupție.

În cel de-al doilea mandat al lui Traian Băsescu, propaganda USL (și a PNL, nu numai a PSD) a avut drept temă principală, cultivată pînă la paranoia, crearea și întreținerea imaginii de Dictator care folosește Instituțiile de forță ale țării pentru el și pentru Gașca sa. Anchetarea și condamnarea lui Adrian Năstase și a lui Dan Voiculescu au fost prezentate drept răzbunări politice ale lui Traian Băsescu. Această propagandă, susținută de Antena 3 și de România tv, a primit un impuls prin teza potrivit căreia, după prezidențialele din 2014, trebuie trecut de urgență la debăsificarea țării. Lansată în ianuarie 2013 de Victor Ponta în numele USL, debăsificarea țării izvora dintr-o imagine a regimului Traian Băsescu, cultivată de PSD cu strășnicie prin intermediul propagandei duse de Antena 3 și România tv.

Și anume că, în cei zece ani de mandat, în România s-a format o Gașcă a lui Traian Băsescu, alcătuită din șefii DNA, ai SRI, ai CSM, ai ÎCCJ, din demnitari din ministere, din jurnaliști și intelectuali care au profitat de funcții pentru ca, sub conducerea lui Traian Băsescu, să jefuiască țara.

Acţiunile în forță ale Binomului SRI-DNA, sprijinit de ÎCCJ, nu fac altceva decît să confirme strălucit teza propagandei PSD-iste.

Ele alimentează în chip fabulos campaniile Antenei 3 și ale României tv.

M-am uitat în ultimul timp la Antena 3, curios să văd cum exploatează postul lui Dan Voiculescu, incredibilele aiureli ale Binomului SRI-DNA în cazul Rarinca.    

N-am putut să nu remarc, de exemplu, că toate acțiunile corecte ale ANI de sub conducerea lui Horia Georgescu sînt prezentate ca îndepliniri ale comenzilor politice ale lui Traian Băsescu de către „pușcăriașul” Horia Georgescu. Redeschiderea dosarului Gala Bute de către Binomul SRI-DNA a alimentat grozav campania potrivit căreia Justiția a fost slujnica lui Traian Băsescu.

Nu poți să nu te miri în aceste zile de o realitate unică în postdecembrism:

Tot ceea ce opiniei publice i s-a părut în cei 10 ani de mandat acțiune politică de la nivel de Bărbat de stat se încearcă a se prezenta acum drept miș-mașuri ale unui Sistem mafiot condus de Traian Băsescu. Nimic nu mai e așa cum apărea în cei 10 ani. Sînt puse la îndoială Răpirea ziariștilor, Decizia CCR în cazul Referendumului, rezultatele alegerilor din 2009. Treptat-treptat, Traian Băsescu devine victima unei campanii de demolare a Regimului său, amintind de cea prin care a trecut Regimul Ceuașescu după 1989. În cadrul acestei campanii, un rol important a fost acordat așa-ziselor dezvăluiri ale Adrianei Săftoiu, fost consiler prezidențial cu personalitate de menajeră. Cultivată de ofițerii acoperiți ai Binomului SRI-DNA, broșura Adrianei Săftoiu are menirea de a accentua imaginea lui Traian Băsescu de mafiot.

Cine duce această campanie de lichidare a lui Traian Băsescu?

Cum cine?

Șefii Binomului SRI-DNA, șefii Structurilor de forță, într-un cuvînt, Sistemul.

Spre deosebire de toate perioadele de după plecarea unui președinte postdecembrist, Șefii Sistemului au rămas în funcții.

E o ciudățenie că tocmai ei întrețin pe față sau pe din dos campania de asasinare politică a lui Traian Băsescu?

Nu, nu e o ciudățenie.

Sistemul l-a atîrnat în cui, la Cotroceni, pe Klaus Iohannis, președintele marionetă, un fel de Împărat roman pus pe tron de Garda pretoriană.

Odată asigurată liniștea dinspre Cotroceni, Sistemul a purces la o vastă Operațiune de salvare prin sacrificarea șefului, așa cum, în decembrie 1989, Sistemul s-a salvat un timp prin sacrificarea lui Nicolae Ceaușescu.

Propaganda PSD s-a prins de șmecherie.

Drept urmare, ea s-a concentrat în ultimul timp pe teza: A plecat Dictatorul, dar au rămas oamenii săi!

În consecință, benefiiciind de avantajul dat chiar de acţiunile Sistemului împotriva lui Traian Băsescu, PSD a trecut la etapa a doua a debăsificării:

Înlocuirea oamenilor lui Traian Băsescu cu oamenii lui Victor Ponta.

Tot ceea ce vedem acum – de la bîlbîielile în cazul Mariana Rarinca pînă la campania împotriva CSM – nu e altceva decît Bătălia mafiotă pentru putere în România pe care n-o conduce nimeni.

Dezvăluirile Elenei Udrea, printre cele mai importante din perioada postdecembristă, insistau pe teza Cine deține cătușele, deține Puterea!

Tot ceea ce se întîmplă acum în Justiție ține cont de această învățătură.

Sistemul l-a sacrificat pe Traian Băsescu pentru a-și putea păstra cătușele.

Cătușele sînt, la ora actuală, arma nucleară pentru cine le deține.

Ceilalți vor ei cătușele.

E o luptă pentru cătușe pitită mafiot sub cuvinte mari precum Lupta pentru independența Justiției, Lupta împotriva  corupției.