Până nu demult, credeam că titlurile buimăcitoare de la OTV sunt rodul prostiei sau al obsesiilor conspiraţioniste, paranormale, necrofile, incestuoase ori de altă natură. Vi le amintiţi, nu?
„Acest condamnat la moarte a fost deja executat de trei ori.” „Fantoma din Medgidia a mai bătut o femeie.” „Urmează scena reconstituirii ruperii sutienului” (triplul genitiv, febleţea mea). Ei bine, de vreo zece zile, convingerile referitoare la Dan Diaconescu nu mi se opresc din clătinat. Da, omul se prezintă la fel de toxic. Da, OTV e acelaşi malaxor de lături (motiv pentru care companiile serioase evită să-şi facă reclamă acolo). Dar nu cumva Diaconescu a copiat, zâmbind subţire cu buzele acelea ca două tenii, reţeta reality-show-urilor? Nu cumva şarlatanii lui sunt nişte actori fără IATC, care intră în pielea unor personaje şi joacă nişte roluri? Nu cumva fenomenalul Iliuţă, genialul X şi incomparabila Y sunt omologii soţilor beţivi sau ai nevestelor încornorate de la „Test de fidelitate”, „Trădaţi în dragoste”, „Iubire interzisă” sau „Copii contra părinţi”? Nu cumva prostituatele şi camionagiii fictivi ai lui Gabriel Fătu acoperă, de fapt, întreaga distribuţie de la OTV?
Propoziţia care m-a împins să-mi pun aceste întrebări a stat câteva ore în partea de jos a ecranului, în timp ce o femeie supradotată tocmai se pregătea de un interviu cu soţii Ceauşescu. Iar propoziţia suna aşa: „Elena Ceauşescu s-a refugiat în Elveţia sub numele de Ilaria Pănescu”. Că poporul privitor s-a holbat la ecran şi a aşteptat până la două noaptea discuţia cu descoperitoarea Codoiului şi cu Dunărea Gândirii, mai treacă-meargă. (În fond, ce pretenţii să ai de la nişte huhurezi care, cu alt prilej, îl somau pe Diaconescu să difuzeze înregistrarea unui şantaj aşa-zis erotic prin SMS-uri de genul: „Domnu’ Dan, toată lumea din Severin vrea caseta! Stăm lipiţi de ecran! Daţi-o odată, că se face dimineaţă şi trebuie să mergem la muncă!”) Surprinzătoare a fost lipsa de reacţie a presei, îndeosebi a ziarelor care au pagini de cultură şi media (inclusiv EVZ). Nimeni n-a sesizat gluma lui Diaconescu. Vigilenţi sau relaxaţi, umorali sau senini, oamenii au survolat peisajul fără să vadă coţcăria. Au muşcat momeala, au aşteptat ca intervievatoarea zurlie să se facă de râs şi au pierdut din vedere lucrul care conta: identitatea Ilariei.
Chiar aşa, cine e Ilaria Pănescu? E un personaj de carte. Prozatorul argentinian Edgardo Cozarinsky a scris o nuvelă absurdă, intitulată „Ultima operaţie a Elenei Ceauşescu”, pe care a inclus-o în volumul „Bambi pe Broadway”. Savanta de renume mondial, cum suna temeneaua pe vremuri, scapă de execuţie şi, ascunsă într-un vas împrumutat de la o mănăstire moldoveană, ajunge în Elveţia, având asupră-i paşaportul Ilariei Pănescu, o fostă colaboratoare căreia îi vampirizează identitatea. Ziarul care găzduieşte tableta de faţă a pomenit de nuvela lui Cozarinsky cu două zile înainte de însăilarea de la OTV. Oricât de antipatic îmi este Diaconescu (şi mărturisesc că îmi este), de data asta şi-a bătut joc de noi. Nu numai că a vrut să se amuze, dar şi-a propus să dea un test de memorie pe termen scurt întregii bresle. Regret s-o spun, dar n-am trecut testul. Şi cum soarta îşi rezervă privilegiul ironiei, pe eroina nuvelei nu putea s-o cheme altfel decât Ilaria. Ne rămâne ca, după ce Diaconescu s-a distrat pe socoteala noastră, să râdem la rândul nostru unii de alţii, pentru ca apoi, redevenind serioşi, să ţinem totuşi piept imposturii. Cât s-o mai putea.
Recomandările noastre
