Unul din 10 tineri care părăsește orfelinatul ajunge să se sinucidă. Fără casă, fără masă, fără job și, mai ales, fără deprinderi de viață independentă, tinerilor le este foarte greu să supraviețuiască.

În 1990, peste 100.000 de copii se aflau internați în orfelinatele de coșmar ale Epocii de Aur. De atunci încoace, nimeni nu s-a obosit să țină o evidență clară cu ce s-a întâmplat cu ei după ce au împlinit vârsta majoratului și au ieșit din sistem.

La 25 de ani de la Revoluție, Visinel Bălan, un fost copil al străzii, a înființat o asociație prin care încearcă să determine autoritățile să pună la punct un mecanism de monitorizare a acestor tineri care părăsesc centrele de plasament.

Aceasta pentru că de cele mai multe ori, tinerii nu au deprinderile necesare unui trai independent, nu au prea multe studii și nu sunt în stare să-și câștige singuri pâinea. Ruptura psihologică este majoră, astfel că o parte din tinerii care ajung în stradă aleg să-și pună capăt zilelor. Alții ajung carne de tun pentru rețelele de cerșetorie și de trafic de persoane.Cei mai norocoși sunt ajutați de diverse asociații și fundații să o scoată cumva la capăt.

"Am fost contactat recent de un tânăr din Vaslui care urmează să păsăsească centrul. Mi-a spus că nu mai face față și că până la urmă se va sinucide. Citez: Vișinel, nu știu cum ai reușit tu, însă eu nu mai pot. Ceea ce trăiesc în aceste zile mă depășește. Am încercat de mai multe ori să mă sinucid și totuși mă sperie faptul că mai trăiesc. Eu, de mâine, nu mai am unde să merg. Ce mă fac? Știi ce e ciudat? Eu abia acum conștientizez că trebuie să plec. Doamne în ce situație am ajuns", dezvăluie Vișinel Bălan. Potrivit acestuia, o statistică europeană în acest sens arată că, în România, unul din 10 tineri care părăsește orfelinatul ajunge la sinucidere.

Pe 18 ianuarie, acesta a făcut în numele Asociației Desenăm Viitorul Tău o primă solicitare către autoritățile statului cerând informații clare despre numărul celor care au părăsit sistemul și despre situația lor. "Ne-au răspuns 43 de direcții din 47 deranjate de solicitarea noastră și ne-au spus că nu au de unde să ne ofere aceste informații. Ne-au mai spus că ceea ce căutăm noi nu există, dar au evitat să spună acest lucru în scris".

Pe 15 februarie a urmat o a doua solicitare. În mai, am vrea să mergem în centrele de plasament și să aplicăm chestionarul pentru deprinderile de viață independentă. Chestionarul este propus de noi profesorului Dan Adrian de la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială urmând ca acesta să facă ultimele modificări pentru ca noi să-l aplicăm.

Vișinel Bălan mai spune că un astfel de mecanism ar aduce o rază de speranță printre tinerii ieșiți din centrele de plasament și ar permite metode de intervenție la nevoie pentru ca numărul sinuciderilor să scadă.