Sărbătoarea Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul. Mii de credincioși, așteptați la Costești

Sărbătoarea Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul. Mii de credincioși, așteptați la CosteștiMănăstirea Bistriţa din comuna Costeşti. Sursa foto: doxologia.ro

Mii de credincioşi sunt aşteptaţi miercuri, 20 noiembrie, la Mănăstirea Bistriţa din comuna Costeşti, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul, prilej cu care se vor putea închina la moaştele acestuia aflate în lăcaşul de cult.

Reprezentanţii Arhiepiscopie Râmnicului au transmis că slujbele religioase vor începe încă de marţi seară, cu slujba de priveghere ce va fi săvârşită de un sobor de ierarhi din ţară şi din străinătate, urmând ca pe timpul zilei de miercuri racla cu moaştele sfântului să fie scoasă din biserică.

Racla cu sfintele moaşte, într-un baldachin

"În fiecare an, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul sosesc foarte mulţi credincioşi să se închine şi să ceară mijlocirea rugăciunilor înaintea Preasfintei Treimi. Datorită mulţimii credincioşilor prezenţi, racla cu sfintele sale moaşte va fi aşezată într-un baldachin, sub cupola clopotniţei mănăstirii", se arată în comunicatul Arhiepiscopiei.

Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul

Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul. Sursa foto: captura video

Prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 20 noiembrie, Sfântul Grigorie Decapolitul a fost cunoscut încă din timpul vieţii ca făcător de minuni. Născut în jurul anului 780, în Isauria (Asia Mică), din părinţi ortodocşi devotaţi, el şi-a dedicat cea mai mare parte din viaţă apărării ortodoxiei şi cinstirea sfintelor icoane în Constantinopol, în Asia Mică, la Roma şi în Macedonia.

La Bistrița, din 1498

Şi după moartea sa, în anul 842, renumele său s-a păstrat, iar mulţi bolnavi veneau să caute vindecare la mormântul său aflat într-o mănăstire din Constantinopol, astfel că discipolii săi i-au scos moaşte din pământ şi le-au pus în biserică spre închinare şi ajutorul tuturor.

La Mănăstirea Bistriţa, moaştele lui Grigorie Decapolitul au ajuns prin anul 1498, după ce banul Barbu Craiovescu, ctitorul mănăstirii, le-ar fi cumpărat cu mulţi bani de la un dregător turc care ar fi pus mâna pe ele după ce acestea au fost aduse în părţile Dunării la cucerirea Bizanţului de către turci. Acestea se păstrează şi astăzi întregi în lăcaşul monahal din Vâlcea, într-o raclă de argint lucrată la Braşov, în anul 1656.