SCRISORI. Volumul „Sufletul nu cunoaşte distanţele” reuneşte corespondenţa din perioada exilului a fiicei lui Ion Pillat.

„Mă cheamă pământul acesta pe care-l iubesc, pământul acesta bătrân, tocit şi bun, care freamătă ros de vietăţi, sfredelit de rădăcini, adăpat de şuvoaie subterane şi care cheamă în zi, în noapte, sufletele din noi”, spune Pia Pillat, în volumul „Sufletul nu cunoaşte distanţele”, editat de Humanitas. Monica Pillat reuneşte cele mai impresionante pagini din corespondenţa mătuşii sale, Pia Pillat, născută în 1916, fiica poetului Ion Pillat şi sora romancierului şi eseistului Dinu Pillat.

O femeie fabuloasă

Romanul de dragoste epistolar este un „jurnal de epocă neagră, dar şi de zile senine, sumă de modele morale forjate în cultul familiei, al rânduielii şi armoniei interioare”, scrie criticul Dan C. Mihăilescu. De asemenea, volumul zugrăveşte şi dramatica scenă a României comuniste.

„Ce femeie extraordinară, ce personaj fabulos! Ce textură sufletească tulburătoare şi ataşantă deopotrivă! Şi ce biografie! Fiica lui Ion Pillat, sora lui Dinu Pillat, soţia lui Mihail Fărcăşanu, tem perament sangvin, aventuros, suflet nă răvaş, renegată vremelnic de «clanul Brătienilor» în urma unei convieţuiri deranjante pentru blazonul acestora, fugind în 1946 din România stalinistă prin complicităţi cu spionajul britanic, ajunsă la BBC, recăsătorită cu un medic englez, ratând o carieră literară dar împlininduse în acţiuni de asistenţă socială”, adaugă Dan C. Mihăilescu.

„Despărţiţi de vremuri”

Monica Pillat a grupat pagini din corespondenţa Piei Pillat cu familia în două mari secţiuni: „Des părţiţi de vremuri” şi „Umbrele căr ţilor nescrise”, prima, structurată cro no logic, cealaltă, tematic. Cele 18 subcapi tole alcătuiesc un autoportret epistolar impresionant.

„Secvenţele memorialistice, impresiile de călătorie, meditaţiile asupra artei şi vieţii, dau măsura unui talent şi a unui su flet la fel de mari”, spune Monica Pillat.

Renegată de familie

Pia a avut un destin presărat de iubiri tulburătoare, descrise în pagini memorabile. În 1934, ea s-a măritat cu aviatorul Ilie Arapu, dar curând, ea a făcut cunoştinţă cu prietenul acestuia, Mihai Fărcăşanu, de care s-a îndrăgostit. În 1936, s-a despărţit de Ilie Arapu pentru a locui împreună cu Mihai, gest dezaprobat de familiile Brătianu şi Pillat, care au renegat-o. În 1938, după ce legătura cu Mihai Fărcăşanu s-a oficializat prin căsătorie, Pia a fost reprimită în familie.

„Sunt doar jumătate de om”

În 1955, i-a intentat divorţ lui Mihai Fărcăşanu, care o înşelase cu văduva ambasadorului SUA în România, Mott Gunther. Pia s-a recăsătorit ulterior cu medicul englez Antony Edwards, stabilindu-se în Anglia, mai întâi în oraşul Birmingham, iar apoi în Wales.

„Am mereu impresia că trăiesc încălecată pe două lumi, iar eu sunt două fiinţe complet deosebite cuprinse într-un singur trup, cea care îşi poartă obrazul românesc şi sufletul atins de voi şi aceea care îşi poartă masca englezească şi învelişul ţesut din firele vieţii şi oamenilor de aici. Cu toţi ceilalţi sunt doar o jumătate de om, ca un glob luminat doar întro parte şi cu restul în întuneric…”, scria Pia Pillat, pe 3 februarie 1966.

SCRISOARE CĂTRE DINU PILLAT

„România în ochi, în braţe, în miros”

Din lungul ei exil în Occident, început în toamna anului 1946, Pia a păstrat o adâncă legătură prin scris cu membrii familiei rămase în ţară, pe care îi va putea revedea abia în 1965, după eliberarea lui Dinu, care făcuse puşcărie politică în aşanumitul „lot Noica-Pillat”.

„Iubitul meu Dinuţ, îmi vorbeşti, în scrisoare, de peisajul românesc şi de apartenenţa ta sufletească la acest pământ. Nici nu ştii cum te înţeleg. Ce-mi scrii tu despre statul vostru în frumuseţea şi pacea de acolo mi-a adus pământul României întreg în braţe, în ochi, în miros, în suflet… şi chiar în gust. Eu, care am bătut mările şi ţările, îţi pot spune că nicăieri n-am întâlnit specificul, farmecul şi duioşia neîntinată a ţării noastre – oricât de frumoase şi spectaculoase ar fi fost celelalte meleaguri. Ciudat, nu, cum un colţ anumit de pământ nu poate fi repetat sau recreat nicăieri altundeva pe glob. (…) Nici nu-mi vine a crede că această revedere se va materializa în curând – e ca un vis către care întind braţele, din care mi-e frică să nu mă trezesc cu ele goale. Pia” (4 septembrie 1965, Wales)

LANSARE

„Biruinţele iubirilor” din familie

După romanul „Zbor spre libertate” (povestea spectaculoasei evadări din 1946), apărut în româneşte în 2006 la Editura Vremea, noua carte semnată de Pia Pillat conţine tot ce a scris mai important această autoare pe care istoria a împiedicat-o să lase o urmă mai adâncă în literatura română. Iar valoarea literară a volumului se îmbină cu valoarea sa documentară, căci textele scrisorilor cuprind adesea mărturii vii, de istorie trăită.

Un alt volum de corespondenţă, „Biruinţa unei iubiri”, avându-i ca protagonişti pe Dinu şi Nelli Pillat, dar în care este prezentă şi Pia, lăsând să se ghicească ceva din personalitatea ei atât de interesantă, a apărut la Editura Humanitas în 2008, tot în colecţia coordonată de Oana Bârnă.

Monica Pillat a reunit scrisorile părinţilor săi, adunate în decursul timpului, acoperind mai bine de o jumătate de secol şi păstrate cu pietate în familie. Dialogul este completat cu scrisori aparţinând Piei Pillat.